Cum se bucură oamenii mari

4 Oct 2010 by Ada

Azi a fost, iar, una din acele zile în care m-am trezit cu gândul că e luni iar, şi iar e trafic, şi iar servici, şi nici iarba nu creşte.

Când colo, la 11 am aterizat la o conferinţă despre prima rachetă românească lansată, în sfârşit, de pe Marea Neagră, după mai multe încercări nereuşite. Povestea în sine e fascinantă. Am să o spun la radio şi poate mă lasă şefii să o repovestesc şi pe aici. Ce pot să spun aşa, din scurt, e că azi am văzut cum se bucură oamenii mari când jucăriile lor funcţionează corect.

Ei arată cam aşa:

Până la povestea mea, iată simularea care, zic cei de la ARCA, a fost extrem de aproape de realitate.

Important este, însă, că la această conferinţă, cele mai pertinente întrebări (de ce aţi folosit rezervoare sferice, de ce nu aţi folosit kerosen, puteţi să ne daţi nişte date tehnice) au fost puse de un puşti de clasa a treia. Nu era copilul speaker-ului. Venise cu tata la conferinţă. Are aproximativ 9 ani şi pasiunea lui e fizica cuantică. Nici mai mult, nici mai puţin.

Ei… aceste întâmplări mirabile şi minunabile mă fac să recunosc că-s norocoasă şi să îmi vină să strig “I love my job”.

Există speranţă. Pe cuvânt.