Cum se bucură oamenii mici

5 Oct 2010 by

Fetele de la grădi merg la balet. Asta nu poate să însemne decât că şi Irina vrea să meargă la balet. Cu maşina decedată, mutarea grădiniţei şi alte schimbări din viaţa noastră, fix cursurile de balet ne lipseau. Dar ochii văd, inima cere şi berzei chioare îi face Dumnezeu cuib. Pesemne s-a rugat mult la toate zânele şi la toţi îngerii posibili să facă o minune şi să-i scoată în cale o şcoală de balet.

Cum treceam noi pe lângă casă într-una din plimbările de toamnă, am dat peste un afiş. Cursuri de balet. La colţul străzii. Lunea şi miercurea. De la şapte. 10 lei ora.

Aşa că azi domnişoara a început baletul, graţie concursului de împrejurări care ne-a plasat cursurile de balet convenabile şi ca preţ şi ca locaţie şi ca oră de desfăşurare, dar mai ales  generozităţii bărbatului casei, care a luat salariul.

Nici nu i-am spus unde o ducem. Când s-a văzut între oglinzi, a amuţit. Am aruncat-o direct în apă, cu grupa de avansaţi, pentru că începătorii au cursuri de la 18.00 şi şansele noastre să ajungem la ora aia sunt minime. Va trebui să muncească mult. Nu ştie nimic despre balet, dar profesorul (un veteran al Operei) ne-a asigurat că are înclinaţie şi nu ştiu ce fel de deschidere naturală a bazinului, aliniat pe linia umerilor, deschidere de care n-au parte toţi balerinii, e ceva cu care te naşti. Deci, are calităţi native. Probabil e speech-ul pe care toţi părinţii de aspirante la balet îl aud, dar pentru bucuria din ochii ei, pentru că baletul presupune disciplină şi domolire, sincronizare şi atenţie, am achitat contravaloarea a opt lecţii. Apoi vom mai vedea.

Cum se bucură oamenii mici? Cu toată fiinţa, din vârful firului de păr până la unghia mică de la picior, cu bujori în obraji şi stele în ochi.

“N-aş vrea să mai plec de-aici” s-a trezit vorbind în mijlocul lecţiei, când, depăşită de comenzile profesorului (a cincea! Plie! Tendu!) a rămas pe loc şi s-a uitat în jur, la zgâtiile care deja se amuză strâmbându-se în oglindă şi-ndrăznesc să nu ţină cont de ce zice adultul.

E fericită.

“Să vezi când o să le spun copiiilor!”

Da, chiar, să vedem când o să le spună copiilor…

Pentru bucuria adulţilor, vedeţi slide-show-ul de mai jos.

Related Posts

Tags

Share This

15 Comments

  1. alina

    Bravo, Irina! Urmeaza Maria …. ca de cand ma tot bate la cap! Sa vedem cum impacam noi dansul cu scoala, aia e problema la mine, ca noi incepem scoala in ianuarie si imi este pur si simplu groaza – la cinci ani o asteapta exact scriere, citire, stiinta, arta, matematica si sport, voila! 6 ore jumate pe zi!! 🙁

  2. Bravo,va fi o experienta inedita!!!Baletul are ceva nobil,le da fetelor o anumita gratie,suplete in miscari,asa mi se pare.Eu am fost genul ala de copil plinut si retras,mereu priveam cu admiratie catre colegele care faceau balet/dansuri si alte chestii din astea.

    Si caprita mea merge la balet si este teribil de incantata.Pana acum singurul lucru bun ,a inceput sa mearga pe varfuri prin casa,nu imi mai scartaie si trosneste parchetul non-stop.

  3. oana

    … irina este oricum balerina mea preferata, talentata si dezinvolta… ce bine ca ati gasit o scoala, unde sa faca ce-i place… Imi imaginez spectacolele pe care o sa le dea si sper, din tot sufletul, sa ma invete si pe mine cateva miscari….

  4. mamica_de_sebastian

    Irina-balerina:))Multe succese va doresc.

  5. Azi la 5 incepem si noi… Succes si multa distractie!

  6. cand mai are timp sa respire ?
    si sa doarma 🙂 ?
    si sa stea cu mami…

    va “invidiez” pentru multitudinea de evenimente la care participati-avantajul capitalei…

    distractie placuta !

    • Care multitudine, giani:)) In afara de gradi, nu mai pupa decat parc si nici ala zilnic.
      Doarme la pranz si seara, sta cu mami intre 19 si 22 si mai ales in week-end.

  7. Natalia

    Super, bravo, sa o tina interesul cit mai mult, iar inclinatia nativa sa fie una adevarata si s-o ajute sa evolueze. Si eu ma gindeam la balet pentru Vanda, cind mai creste. Mi se pare ca e o pasiune potrivita pentru fete, cum zicea Gabriela mai sus, le confera gratie in miscari, le dezvolta tinuta.

  8. unde e si in ce zile se face? poate o duc si pe Sofia.(la incepatori)

  9. pai cursuri de teatru, desen, balet, si nici nu le mai stiu de cate am citit pe aici 🙂
    intreb, pt ca mie mi se pare ca s-a comprimat timpul, am ajuns la intrebarea ta de acum ceva vreme, cat stam cu ei, efectiv si mai ales ce facem in acest timp; eu trebuie sa o culc la 9 cel mai tarziu daca vreau sa se trezeasca dimineata la 7 jumate, sa ajungem la 8 la gradi si tot nu mi se pare odihnita, plus ca doarme si la amiaza la camin;

    off topic…desi am cumparat povestile domnisoarei firicel cand au aparut, abia acum le descopera “gustul” ; le citim in fiecare seara, de vreo saptamana, multumim; si vrea sa o cunoasca 🙂

    va pupam, din inghetata Moldova

    • Giani, teatrul si desenul s-au terminat din primavara. Si noi incercam sa o bagam in pat la noua, sa stii, dar nu ne iese mereu. Daca vrea sa o cunoasca pe Firicel, cu drag, cand aveti drum la Bucuresti haideti la un ceai.

  10. Ma bucur foarte mult pentru Irina:)

  11. ahh! la balet 🙂 ce vremuri frumoase 🙂 tin minte primul meu tutu, albastru si facut de bunica 🙂 felicitari irina!

css.php Privacy Policy