Cum ştii că ţi-au crescut bebeluşii

2 Jul 2012 by

Când se face 9 dimineaţa şi din pătuţul cu zăbrele nu se aude nici măcar un foşnet şi nimeni nu plânge.

Când se face patru după-amiaza şi din dormitor se aude o cărticică muzicală cântând şi nimeni nu plânge.

Când ştie să deschidă telefonul chiar şi atunci când e închis complet.

Când poate să-ţi şteargă numere din memoria telefonului.

Când împinge cănuţa cât colo, pentru că nu-i e sete, îi e foame, iar n-ai înţeles ce înseamnă “mpaaa mpaaaaa”.

Când cere să vină tata.

Când întreabă unde e tata.

Când îţi poate goli geanta fără să clipească.

Când e în stare să-ţi reseteze de trei ori la rând computerul, apăsând cu tenacitate pe acelaşi buton.

Când a început deja să deseneze pe pereţi.

Când e opt şi douăzeci şi tu o ţii langa cu “nani, nani, puiul mamei” şi puiul mamei ţi-arată cu degetul spre pat, cu alte cuvinte “gata, ajunge, taci, pune-mă în pat, mi-e somn”.

Când cineva de vreun metru şi douăzeci de centimetri te-ntreabă când ajungi acasă: “Azi ai băut apă?” “Vrei un ceai?” “Să-ţi fac o cafea?”

Când dispare fixul de pe bază şi nu e nici în mâna ta, nici pe sub canapea, ba mai mult, linia e ocupată cu zecile de minute.

Când, într-o dimineaţă, fostul bebeluş te-ntreabă dacă poate să-ţi ia ochelarii de soare, că se asortează mai bine cu bluza.

Când încep să-ţi dispară creioanele, pixurile, eşarfele, colierele (!) şi uneori, în mod misterios, în telefon îţi apar tot soiul de poze pe care nu-ţi aminteşti să le fi făcut vreodată.

Când fostul bebeluş te anunţă că ţi s-a întins rimelul.

Când îţi bagă bilete pe sub uşă.

Când se prinde că pastilele pentru “dureri de burtă cumplite apărute pe la zece noaptea” sunt de fapt bombonele de mentă.

Când te anunţă că i s-a terminat Advantanul şi poate-i mai cumperi un tub, că iar i se usucă pielea.

Când nu te-ntreabă ce înseamnă “dens”.

Când nu mai desenează pe pereţi dar toacă subtil hârtia din imprimantă.

Când ştie exact cum se foloseşte un gloss de buze şi cum un rimel.

Când îţi zice că a mai fost la muzeul ăsta, ai uitat?

Când te întreabă unde ţi-e încărcătorul.

Când, din proprie iniţiativă se joacă puţin cu “asta mică”, desigur, ca apoi să poată să mai vadă un film.

Când a merge la cinema i se pare o chestie banală.

Când îţi spune că-i e milă de animalele de la circ.

Când te anunţă că nu-l mai iubeşte pe C.

Când e-n stare să citească scrisul la filmele de la tv.

Când vrea să ştie cum adică Audienţă Generală.

 

5 Comments

  1. ceska777

    yeap….. 😉

  2. Ana S.

    Hehe, mi-a luat vreo 3 minute să îmi dau seama ce e ăla “fixul de pe bază”, şi care linie?!

    Rândurile tale transmit sentimentul “all is well”. Mă bucur.

  3. 8 si 20? Cum ai reusit? Parca intr-o vreme trecea de 10 seara si nimic. Noi in continuare avem aceeasi problema 😀

    • nu eu. bona. eu sunt in continuare o carpa. Dar bona a facut program. si ce bine eeeeee.

css.php
Privacy Policy