Da-mi si mie cinci lei!
Doua posturi intr-o zi?
O sa va bucurati sau o sa va enervati?
Iata care e povestea.
Eu cred in imprumuturi. Mi se intampla sa raman leftera. Da, se poate. Mi se intampla sa imi propun sa-mi cumpar chestii care mi se par extrem de utile, de necesare, putin mi se pare si ca mi se cuvin. Ca de exemplu, un telefon mai bun. Sau un laptop mic, d-ala de incape in poseta. Sau… o masina, ca tot povesteam despre mititelul. Sau o casa, dar asta e o durere mai veche. Rar ajung sa le cumpar si pana la urma trag concluzia ca laptopul meu vechi merge cu un alt stick, telefonul inca suna si se aude cand raspund la el, Costica e chiar simpatic, despre case nu vorbesc ca ma apuca plansul. Cand imi ajunge cutitul la os ma duc si cer. Da-mi si mie, zic, pana pe 10 sau pana pe 25… N-am fost refuzata niciodata si am incercat sa platesc pe 10 sau pe 25.
Alex are trei ani jumate si are nevoie de niste bani. Nu prea are timp, de obicei personajele acestui tip de poveste se grabesc tare. Vrea si el cinci lei.
Considerati-i un imprumut cu termen de rambursare….25 de ani. Pentru ca pana la 28 de ani, cu siguranta, Alex are timp sa faca o chestie memorabila, sa descopere ceva, sau pur si simplu sa se transforme intr-un om bun. Chestia e ca se grabeste.
Ii dam si lui cinci lei?
Related Posts
Tags
Share This
pai sigur, hai sa-i dam…
ca mi se intampla si mie des, in fiecare luna , desi imi propun sa nu mai ajung fara un banut in buzunar… dar cand ii am in buzunar, judec putin altfel 🙂
Petra, hai! zi-le si altora. 5+ 5+5…
foarte frumos scris. multumesc 🙂
Domnu' Hadean, n-aveti de ce.
foarte frumos 🙂
îmi place mult cum scrii, original!
felicitări!
Celine, merci.
Ada, sunt asa de frumoase si impresionante povestea lui Alex si cuvintele tale… Eu donez in fiecare luna (cat timp voi putea) bani pentru ceva.
Te deranjeaza daca pun un link la povestea scrisa de tine?
Vasary, deloc. Please do!
Iata ce facem noi.
http://www.lasermaxx.ro/