Dac-o iubeşti, las-o să plece

22 Feb 2010 by Ada

Aşa zice o vorbă din bătrâni. Că dacă iubeşti pe cineva şi el vrea să plece, trebuie să-l laşi. Aşa că scriu cu speranţă rândurile de mai jos. Nu cu bucurie, ci cu speranţa că voi fi în stare să o las să plece.

Pe scurt…

Ana noastră, înger, bonă, bucătăreasă, responsabilă cu aliniatul tuturor lucrurilor fie ele mari sau mici, păstrătoarea credinţei şi purtătoarea acatistelor multor familii pe la multe mânăstiri, Ana noastră zic, îşi caută serviciu pe termen ceva mai lung decât pot eu să o plătesc. Sigur, ne va lipsi, mai ales că o vedeam rar. Dar acum e momentul să mă gândesc la ea şi nu la noi.

Dacă ar fi să-i enumăr calităţile, nu mi-ar ajunge zece posturi, aşa că, vă rog, credeţi-mă pe cuvânt, e de pus pe rană.

Ce caută Ana?

Ana dorește să fie bonă internă la o familie cu un copil. Până acum a îngrijit trei de care ştiu eu: Pe Irina, pe Nati şi pe Vlăduţ. Îi puteţi vedea în poză. Toţi au iubit-o.

Sau ar putea îngriji o bunică singură. De bunici singuri a zis că nu se ocupă, dar de o bunică rămasă fără ajutor şi care are nevoie de cineva să-i dea medicamentele şi să-i deretice prin casă, Ana s-ar ocupa conştiincioasă.

Ana nu este o femeie hrăpăreaţă. E dispusă să negocieze salariul câtă vreme în casa în care va sta va avea şi ea locşorul ei. E foarte econoamă şi foarte orientată spre combaterea risipei, fără ca asta să fie obositor. Citeşte mult şi nu are ciudăţenii pe care să vi le ascund.

M-aş bucura, dacă ştiţi pe cineva în căutare de bonă internă, sau de persoană care să-i îngrijească bunica, să mă contactaţi.

Vă mulţumim.

LE: Avem deja o candidată.