Dar jurnaliştii, unde se duc când se duc?

22 Mar 2010 by

Eu nu l-am cunoscut personal pe domnul Mile Cărpenişan. L-am văzut la TV, am prieteni care-l cunoşteau şi care ţineau la el, deci tind să cred că a fost un om bun, asemenea lor, asemenea prietenilor despre care vorbesc. Pentru că probabil azi va vui presa şi apoi toată lumea va uita, m-am gândit să scriu despre asta. Despre jurnalişti pe care i-am cunoscut şi au murit, toţi înainte de vreme. Numele lor probabil nu le cunoaşteţi, pentru că ei, ca şi mine, se auzeau în alte zări. Dar au trecut prin viaţa mea. Am trecut unii pe lângă alţii şi pe aproape toţi i-am pierdut inexplicabil, morţile lor au fost fulgerătoare, au plecat tineri, nu la fel de tineri ca Mile, dar nici unul nu trecuse de 50 şi în urmă au rămas familii, copii şi locuri goale.

Primul pe care l-am dus pe ultimul drum s-a numit Ivaneş. Era un bărbat înalt, cu părul complet alb. Scria “O lume într-un minut”, adevărate fotografii radiofonice pe care nimeni nu s-a mai încumetat să le scrie. Îşi cumpărase recent un computer şi urma să înveţe să lucreze la el, puţin şi cu ajutorul subsemnatei. A plecat la un Târg de Turism, în delegaţie. Era prin februarie sau martie şi era un ger de crăpau pietrele, numai la mare să nu fi. S-a întors de la Constanţa în sicriu. Cauza morţii lui mi-e tulbure în cap acum, dar ţin minte că a fost un fel de tromboză galopantă, s-a stins practic în câteva ore.

Apoi am pierdut-o pe Svetlana, de la Germană. Corespondent la Berlin, a plecat pe picioare, s-a întors pe targă. Cancer, metastaze în ultimă fază. Ce plină de viaţă era Svetlana! Ce om bun şi vesel. Ce emisiuni frumoase făcea, despre bube, mucegaiuri şi noroi, ştia mereu să spună lucrurile în aşa fel încât să-ţi pice bine, avea umor şi multă minte.

După Svetlana a plecat Cristi de la Română. Cristi a fost unul dintre cei mai iubiţi dintre pământeni. Femeia care l-a iubit nu l-a uitat încă, deşi sunt ani de zile de atunci. Ciroza hepatică. Toate emisiunile lui incepeau cu versuri. Recita minunat din Omar Khayyam şi îi plăceau bijuteriile din argint.

Apoi s-a dus Corcodel, economistul nostru, cel care ne spunea mereu “Astăzi sunteţi foarte frumoasă”. A murit cu capul pe tastatura, infarct la nici 38 de ani. Işi termina lucrarea de doctorat şi muncea şi noaptea, nu cred că dormea mai mult de 5 ore pe zi, voia neapărat să fie doctor în economie.

A urmat Daniel de la Română, dispărut mai repede decât ne aşteptam. Nu din cauza vreunui război, ci tot a cirozei hepatice făcute în urma unei hepatite netratate la timp. “Ce mai faci, Drăguţă?” mi-a zis cu doar o zi înainte să-şi dea duhul. Ne-am întâlnit razant pe coridor, el ieşea din emisie, eu intram în emisie…

Apoi Florin, de la Germană, cel cu care am făcut multă vreme schimb de pixuri cu tuş şi cu gel. Ştia că îmi plac instrumentele de scris şi când găsea ceva deosebit, îmi aducea.

Apoi un coleg de la Engleză, al cărui chip îl am clar în minte, dar nu-i mai ştiu numele, s-a întâmplat demult.

Într-o zi am aflat că o fată care trecuse pe la redacţia română a căzut din picioare pe holuri, era mai tânără decât mine. Purpureea. S-a stins în câteva ore.

Ultimul pe care l-am salutat a fost un critic de artă şi un pasionat de Brâncuşi. Paul Dudea. Era poate cel mai în vârstă dintre noi, pensionar, dar în fiecare zi la radio aproape, cu un interviu, cu o cronică de expoziţie.

Nu cred că a fost an în care să nu se ducă unul. Dar ei s-au dus altfel decât Mile, s-au dus neştiuţi, pentru că feţele lor nu erau cunoscute.

Şi când te gândeşti că vocile oamenilor se estompează mai repede decât chipurile lor… Eu dacă închid ochii, încă îi mai aud.

Dacă închid ochii, şi vocea lui Mile o mai aud. Drum bun, Mile!

Related Posts

Tags

Share This

8 Comments

  1. C

    dap.

  2. A cazut drept, asa cum a si trait.
    Drept ca bradul, neingenunchiat…..

    Astazi, in Judetean ma simteam mic si marunt, nesemnificativ in fata adevaratelor lucruri care conteaza…. viata, sanatatea…..

    Dormi in pace Prietene.
    Dormi in pace Sarbule !

  3. Foarte, foarte trist:((
    Odihneasca-se in pace.
    Un coleg deosebit.

  4. degetica

    e ingrozitor.
    iti multumesc ca ai scris de toti.

    sa avem grija de noi.

  5. Nu cunosc pe nimeni din lista. Sant sigur ca ea este mult mai lunga. Cu toate acestea, am sa ma rog pentru ei!

  6. :(bravo

  7. ane

    Sunt mult prea multi cei care pleaca inainte de vreme. In locul lor raman copii, sotii, soti, mame si tati cu sufletul ciuntit…
    Of, ce trist! Odihneasca-se in pace!

css.php
Privacy Policy