De ce e importantă şcoala

11 Oct 2013 by Ada

Sunt zile în care ne plângem de cantitatea mare de teme pe care Irina le are de făcut. Ni se pare că munceşte prea mult, că nu-i prea rămâne timp de copilărit, suntem trişti că nu are prieteni cu care să se joace în faţa blocului, aşa cum făceam noi când eram mici, nici de sport nu prea are vreme, trebuie să stea mereu şi să buchisească litere şi socoteli (ah şi tocmai începem tabla înmulţirii) şi asta, ni se pare nouă, pe termen lung e un efort foarte mare pentru toată lumea. 

Sunt zile în care mi-e milă că o trezesc la 6.30 şi  o scot afară în ceaţă să o duc la şcoală. Sunt zile în care moţăie cu capul lângă cana cu lapte şi se mişcă în reluare. Sunt zile în care spune: Nu, pe asta (pagina din culegere, tema la engleză sau la educaţie pentru sănătate) chiar n-am s-o fac. 

Sunt zile în care se revoltă şi spune că e greu şi că a obosit şi că nu mai vrea.

Sunt zile în care îi spun că a merge la şcoală e totuşi un privilegiu. Că nu toţi copiii au ocazia să meargă la şcoală, fie pentru că sunt prea săraci şi n-au bani de niciunele, fie pentru că şcoala e prea departe, fie pentru că nu li se dă voie. Da, da, sunt ţări în lumea asta unde doar băieţii au voie la şcoală. Irina e prea mică să o împovărez cu detaliile, dar pentru voi, cei ce mă citiţi şi poate îmi împărtăşiţi spleen-ul din unele zile, iată o readucere aminte a faptului că educaţia este un privilegiu. Înglodaţi în ale vieţilor noastre, e uşor să uiţi că suntem, totuşi, înconjuraţi de multe minuni pe care le luăm de bune. Cum ar fi dreptul de a merge la şcoală.

Malala are 16 ani, e din Pakistan şi talibanii au împuşcat-o în cap pentru că a spus public că şi femeile TREBUIE să se ducă la şcoală. De ce nu vor talibanii să meargă femeile la şcoală? Malala ştie. 

Poate o să spuneţi că recită texte învăţate pe dinafară. Există şi această posibilitate. Dar chiar şi aşa, ceea ce spune Malala e adevărat.

Mie mi-a adus aminte ce norocoşi sunt, totuşi, copiii mei. 

Zi bună, tuturor, şi spor la teme!