De ce e nasol să fii mamă singură

30 Jun 2009 by


Probabilitatea să ajungeţi la acest post căutând fix această sintagmă e foarte mică, dar totuşi. În engleză suna mai bine: Why being a single parent sucks.
Engleza e mai politically correct decât româna.

Precizez dintru început că nu sunt depresivă, nu m-au apucat îndoielile în privinţa hotărârii luate anul trecut şi puse în practică anul ăsta. Eu am fost mai mereu mamă singură. E doar o trecere în revistă, amară, ce e drept, a stării de fapt. O listă la care să vă gândiţi dacă vă bate gândul. Le scriu aşa cum îmi vin în minte, din ce trăiesc şi mai aflu de la prietenele mele divorţate şi ele.
Am să vă zic mai întâi de toate că greu nu e divorţul în sine. Chinuitor e procesul prin care ajungi la concluzia că e mai bine singură. Da, înfăţişarea, martorii, mizeria tipic românească de la tribunal există, nu mint, dar aia trece. Cu adevărat greu este însă ceea ce urmează.
Despărţirea în fapt.
Făcutul bagajelor. Al bagajelor Lui.
Desprinderea a tot ce înseamnă EX din peisaj, din suflet, din obişnuinţe.
Scosul verighetei de pe deget.
Urma care rămâne după inelul ăla în care toate am crezut.
Ascunsul fotografiilor de la nuntă. Nu, nu le aruncaţi, sunt importante pentru copii.
Mutatul în altă casă.
Aranjatul noii case, în ciuda avântului pe care ţi-l insufli singură spunând gata, de la zero, schimbi locul, schimbi norocul.
Mila care se transformă în dispreţ sau ironie şi apoi degenerează în pofta cu care te privesc meseriaşii, şeful echipei care-ţi mută mobila de la 3 la 2 camere, instalatorii, preşedintele noii asociaţii de locatari, colegii de serviciu, din secunda în care nu mai ai verighetă, nu mai aparţii nimănui, eşti pe piaţă.
Nesiguranţa. Eşti prea grasă. Eşti prea slabă. Ai prea multe riduri. Nu te-ai mai vopsit de nu ştiu când. Cine te mai ia pe tine cu un copil (lupul rânjeşte de după rotocoale de fum, credeţi-mă). Tâmpeniile pe care ni le bagă în cap revistele pentru femei şi serialele de la tv.
Astea ţin de femeia divorţată şi sunt în mare parte praf în ochi. Nu-s motive reale de depresie şi dacă de astea vă temeţi, aflaţi că nu se moare din atâta lucru.
Să vedem cum e cu mamele singure. Aici le luăm pe îndelete.
1. Oricâte eforturi ai face, onorata instanţă de pe bancheta din spate, de după centura de siguranţă va mormăi luni de zile bune că e vina ta. Din cauza ta a plecat tati. Tu l-ai alungat. Tu eşti rea şi el e bun. E mai bine la tati.
2. Dispare iluzia siguranţei zilei de mâine. Scade calitatea vieţii – cel puţin la început.
3. Bugetul este mult mai restrâns.
4. Listele de cumpărături intră la apă. Oricum nu le poţi căra.
5. Nu ai timp de nimic ziua.
6. Seara sigur va trebui să lucrezi ceva în plus.
7. N-ai cui să-i spui frazele atât de comode: Ia şi tu o pâine, du şi tu gunoiul, scoate copilul din cadă, pot să iau şi eu o gură din cafeaua ta, plăteşti tu gazele, o duci-iei tu azi de la grădi?
8. Dispare limba Familiei. Dispar complicităţile. Nu ai cui să-i povesteşti ce minunat a fost la serbare. Dispar tradiţiile de familie.
9. Dacă pruncul are febră şi e noapte n-ai pe cine trimite după medicamente, trebuie să-l iei cu tine.
10. Dacă pruncul are febră şi nu poate fi dus la grădi, musai să-ţi iei zi liberă sau să-l iei cu tine.
11. Eşti singura persoană care trebuie să ceară socoteală educatorilor, profesorilor, colegilor obraznici şi tuturor celor ce intră într-un fel sau altul în contact cu puiul tău. Unic mediator.
12. De ziua ta nu primeşti flori. De ziua femeii nu primeşti nimic. De fapt singurele cadouri vor fi alea pe care ţi le faci singură(ok, unele dintre noi nu primesc flori nici când sunt măritate).
13. De Crăciun trebuie să alegi şi să cari singură bradul şi să-l înfigi în suport. Să descurci singură instalaţia de beculeţe. Şi nu uita, Moş Crăciun nu primeşte nimic de Crăciun.
14. De ziua copilului trebuie să-ţi calci pe inimă şi să pui mâna pe telefon şi să-ţi suni fostul soţ, de dragul copilului.
15. Nu mai ai soacră. Pentru unele poate fi o uşurare. Pentru altele, dispare un ajutor preţios.
16. E greu să-ţi păstrezi cercul de prieteni. Prietenii lui vor simţi că-l trădează dacă mai stau de vorbă cu tine.
17. Ceilalţi soţi te vor considera un exemplu prost pentru soţia lor. Dacă te descurci de una singură e posibil să le dai idei şi doamnelor lor. Dacă nu te descurci de una singură prea bine, la ce te aşteptai? Tu ai ales! Clar.
18. E greu să nu ţi se mai spună Doamna X. Redevii automat, de la sine înţeles, fără echivoc, Domnişoara Y. Indiferent de vârstă.
19. Capeţi mai greu un credit. Băncile ştiu de ce.Achiţi mai greu un credit. Ai să afli tu singură de ce.
20. Dacă ai fost casnică, e posibil să nu-ţi mai permiţi să rămâi casnică.
21. Vacanţele dispar.
22. E posibil să nu-i poţi oferi copilului aceleaşi lucruri la aceleaşi standarde ca până la divorţ. E posibil să descoperi că piureul instant n-a omorât pe nimeni.
23. Trebuie să găseşti surse alternative pentru: role, teatru, bicicletă nouă, cursul de înot, toate activităţile extra pe care până la divorţ le puteai discuta cu cineva.
24. Îţi va fi greu să-ţi cumperi ţie orice. Te vei simţi vinovată. Trece după o vreme.
25. Mamele singure nu sunt tocmai uşor de scos în oraş. Bărbaţii se cam feresc de mame singure. E nevoie de mai mult decât o invitaţie, flori şi bomboane. Mamele singure pe care bărbaţii îndrăznesc să le invite în oraş pot ţâşni de pe scaun în orice clipă, gata să decoleze să ajungă la timp să-şi culce ele odorul. Nu ne putem abţine, băieţi.
26. Orice bărbat care vă va călca pragul ar putea fi pus în situaţia penibilă în care îngeraşul cu codiţe întreabă ingenuu: El e noul meu tătic? Mami, dar noi când ne recăsătorim. Nu mulţi trec testul ăsta.
27. Noaptea, după ce doarme copilul, se face linişte. E bună liniştea, e minunată. După o vreme însă e posibil ca liniştea asta să devină apăsătoare.
28. Copiii mamelor singure se maturizează mai repede.
29. Unele mame singure vor trăi permanent cu teama că din pricina divorţului sau a refacerii vieţii personale, copiii lor au de suferit pe termen lung şi se vor nenoroci la rândul lor, după modelul parental.
30. Mamele singure au impresia că trebuie să stea în picioare no matter what. Să nu arate nicio clipă că le e greu, sau că-s triste, sau că le doare. E greşit. Suntem doar oameni!
Sunt sigură că mi-au scăpat chestii.
Mâine o să încerc să scriu de ce e cool să fii mamă singură.
Până mâine, bucuraţi-vă de puţină muzică.

Sursa imaginii

Related Posts

Tags

Share This

19 Comments

  1. Sergiu

    SUCCES

  2. Darael

    Nu cred ca toate cate le-ai insirat sunt nasoale. Multe din ele sunt doar oglinzi pentru ca mama respectiva sa se descopere pe sine.

    Singurul 'lucru' nasol e rana care ramane dupa o despartire. Cu celelalte se rezolva cumva, dar cu rana e o problema.

  3. Ada Demirgian

    Sergiu, multumesc, asemenea.
    Darael, e posibil sa te ratacesti intre atatea oglinzi. Cat despre rani, cred sincer ca nu exista rana care sa nu se inchida in timp sau cu multa dragoste.
    Eu astept dragostea asta mare si am rabdare si cred in ea. Undeva in lumea asta exista un barbat minunat pentru mine. Il astept.
    Nu despre rani am vrut sa scriu ci despre capcane pe care nu le anticipezi cand esti intr-o relatie si ai si un copil.
    Altfel, resurse avem, nebanuite.

  4. Bogdana

    ada, sa vezi ce dragut este cand te certi cu fostul, pentru ca fie are un puseu de tata, fie face exact invers de cum ii spui. sau cand iti spune copilul: vreau la andreea, andreea fiind noua "prietena" a lui tati. mai vrei? mai am, dar nu le pot scrie la mine pe blog. iti scriu un articol if you wish 🙂

  5. Ada Demirgian

    yes pls

  6. Bogdana

    ok! am si deadline?

  7. Ada Demirgian

    da, alege-ti:)

  8. alina

    Ada & Bogdana – am trecut prin experiența divorțului, dar, norocul meu, fără să fi avut un copil cu exul. Nu vreau s[-mi imaginez cum a fost/este la voi …

    Așa e, Ada, rănile se închid, jungla de nimicuri descrise de tine, în care intri după divorț, aia cred că e cumplită.
    Drept urmare mi s-a strâns tare inima citind și mi-au dat lacrimile.
    Huge hug and billion kisses! Să treci cu bine peste toate capcanele.
    Aștept cu nerăbdare postul următor și mă rog să fie unul luuuung! 🙂

  9. Denisa

    >:D< atat pot spune. Sa-ti dea Doamne Doamne putere si rabdare ca sa cresti ingerasul acela chiar si cand nu este tocmai ingeras. Sa zambesti mereu, Ada

  10. bp

    nu as vrea sa fiu in pielea ta. am inca multe exemple in jur, chiar si in familie. si totusi cu unele lucruri de pe lista n-ar fi rau sa se mai responsabilizeze si tatii, in general. si soacrele, daca sint de treaba. anumite decizii, degrevari, timp petrecut, bani. macar atit.

  11. Ceska777

    Si totusi, toate cele insirate de tine nu ar descuraja neaparat o mamica sa devina mama singura pe bune; decat singura intr-un parteneriat de forma, nefunctional…
    Iti doresc sa gasesti barbatul potrivit caruia o zana mica si frumoasa sa nu i se para piatra de moara….
    Eu am tot respectul pentru mame care si-au crescut copiii singure pentru ca asa a fost sa fie…
    E poate mai greu sa cresti singura un copil de al carui tata ai divortat si el si-a refacut viata, are prietena sau noua sotie, decat poate pe vremea bunicii careia i-a rapit sotul/tatal copiilor un razboi imbecil… societatea de azi e mult mai crunta si neinduratoare, abrutizata cumva…
    Abia astept articolul urmator si sper sa aibe mai multe puncte… pentru care e cool sa fii mamica singura… (Pana si in germana sintagma "Alleinerziehend" suna mai bine decat "mama singura")

  12. Alé

    mare adevaruri graiesti.Subscriu la majoritatea, pentru ca nu le-am trait inca pe toate (mitza nu poate inca sa-mi reproseze nimic, din pricina de limbaj nearticulat).

    Indraznesc sa mai adaug si eu ceva:

    Mama singura trebuie sa aiba mereu grija de sanatatea ei, fizica si psihica. Nu-si permite sa-i fie rau sau sa fie deprimata. Nu-si permite o migrena sau sa zaca in pat racita cobza. Nu-si permite sa manince numai rosii cu brinza, ca trebuie sa aiba putere si energie.
    Nu-si permite sa plinga cu nasul in perne de dor si de intristare.

    Copilul o cheama sa-l bucure.

  13. adra_bell

    O imbratisare mare si calda de la mine! Si mult noroc iti doresc!

  14. mara

    hei, e o chestiune de obișnuință și de acceptare. eu am aflat o mare parte din treburile astea prin adolescență. și de atunci m-am obișnuit cu ele. când am luat hotărârea să cresc un copil fără masculă alături, restul a fost floare la ureche. și n-a durut nimic, îți jur.

  15. Ada Demirgian

    da, aici singurul meu raspuns la comentarii va fi: aveti dreptate. Mai ales Ale.

  16. Bookataria

    Ft bun articolul.Iti citesc blogul Ada..scrii ft frumos.As vrea sa intru si eu in Mafia Mamicilor de pe ZC, dar nu am reusit sa aflu cum.Ma mai documentez.Stiu ca acum esti in Heaven….o sa citesti comentariul cand vii acasa.
    Legat de postul asta..ce sa zic..ma regasesc printre unele de aici.Totusi cred ca unele observatii sunt valabilr si pt mamici casatorite, din simplul motiv ca noi ne dorim oricum sa facem mult mai multe pt copii decat dumnealor, si atunci, inevitabil ne lovim de probleme, cu sau fara sot.
    De ce spui ca vacantele dispar?Si de ce sa gasesc surse alternative pt role si inot?Spui asta numai din punct de vedere financiar?Te intreb ca sa bag la cap..eu sunt abia la inceputul drumului..adica din Aprilie.Si de ce sa redevenim Domnisoara Y?Mie oricum mi se cam spune domnisoara de catre necunoscatori, din cauza de <30 de ani, insa….totusi…o sa ma recomand ca doamna X-ulescu mereu….atata timp cat am copil nu mai pot sa spun ca sunt domnisoara nu?
    Thanks pt post!

  17. <strong>Stiri trasnite</strong>

    Impresionanta postarea, Ada!

    E sincera, simt asta, insa am tentatia de a zice ca este sistematizata inginereste, ca are un stil controlat & so on…

    OK, recunosc ca la mijloc nu e doar spiritul meu critic, ci si reactia mea foarte abrupta in fata acreditarii involuntare a ideii ca toti "ecshii" ar fi niste diavoli cu chip de om, ca ei sunt vinovatii de serviciu, ca ei ar fi eterna sursa a tuturor suferintelor mamelor singure, ca bla-bla…

    (Gata, mi-am facut criza, multumesc, scuze. :p )

    Asadar, ca sa ne intelegem, precizez ca sunt un "ex" (divortul l-am cerut eu, dupa 14 ani de relatie), deci vorbesc in cunostiinta de cauza, nu din auzite, nu din carti.

    Nu vreau sa imi continui tirada ce-mi shade acum pe limba, dar ma voi gandi serios la un blog pe care sa relatez si eu cu liniutza de la capat (subiectiv, evident…) experienta unui "ex", adica a mea.

    Ceea ce ma retine este, in primul rand, faptul ca sunt foarte ocupat sa imi platesc chiria si pensia alimentara aferenta divortului (mi-am pierdut al 3-lea job, deci astept oferte). Daca as mai detalia oarece cheltuieli benevole pentru ai mei baieti ar insemna ca ma rup in figuri, nu-i asa? Stiu, nu va obositi, asa se va considera, multumesc anticipat.

    Revenind la acel blog pe care ma mananca sa spun punctual cum sta treaba cu "ecshii", partea proasta e ca baietii mei stiu amandoi sa citeasca si le-am povestit despre Google. Bref, ma gandesc ca mi-ar putea descoperi postarile inainte de vreme. Adica inainte de a intelege ceea ce nici macar o buna parte dintre adultii cu care relationez nu pot intelege.

    (Sincere injuraturi tuturor celor care vor aprecia ca sunt misogin.)

    Florin

    • viviana

      Hei, Florin, dar nu zice nicaieri in articol ca echsii sunt niste nenorociti 🙂 mai degraba cat e de greu cand te desparti de unul (barbat, nu nenorocit :D), mai ales cand e si un copchil involved. Si nu pari misogin deloc si personal as fi curioasa sa citesc blogul acela – poate folosesti un pseudonim? just saying :)bafta cu jobul!

  18. anna

    sunt mama a 2 adolescenti acum.de 10 ani am divortat de tatal lor,afost greu mai ales ca nu mi-a platit pensie alimentara niciodata.spun din proprie experienta ca a fost nu greu,foarte greu.dar merita tot efortul.este groaznic,groaznic,groaznic…apoi vine o clipa minunata care face ca tot universul safie dor al tau si e totul magnific….

css.php
Privacy Policy