De ce “Irina Ioana”? De ce “Lia Teodora”?

17 Feb 2011 by

Irina, pentru că aşa a vrut tatăl ei. Am acceptat, pentru că în anturajul meu am Irine straşnice, numai femei una şi una. Pentru că e nume de mare împărăteasă şi pentru că a fost o mare muceniţă.

Ioana, pentru că aşa am vrut eu. Pentru că aşa o chema pe bunica mea şi pentru că am cerut cu lacrimi în ochi să mi se promită că i se va spune şi Ioana, eu altfel nu merg la spital. Pentru că Ioana e tot ce e bun, cald şi frumos în mine. Pentru că sper că tot ce e bun, cald şi frumos în mine s-a cuibărit puţin şi-n sufletul ei.

Lia, pentru că aşa am vrut noi. Ar fi putut fi Lara. Sau Laura, că doar e fata lui Laur. Sau Alexandra. Sau Maria. Dar Lia este un nume frumos ca un cântec. Exact aşa i-am spus lui Laur într-o zi. “Lia e un nume frumos.” Şi el a zis “Aşa e”. În mintea mea, Lia rimează cu Bucuria. Diminutivul Liei e refrenul unui cântec drag mie. “Lioara, Lioară, flori de primăvară”… Îmi sună în minte. La prima decolare de placentă, când aveam doar 11 săptămâni de sarcină, mi-a fost frică. Frică să nu pierd copilul ăsta atât de dorit. Nu ştiam că e Lia sau Liviu pe atunci, doamna doctor ne spusese că e mai mult băiat. Dar când ne-am întors de la ecografia de urgenţă, le-am zis lui Laur şi Irinei “Haideţi să vă pun cântecul Liei”. Şi le-am pus cântecul Liei, dar după primul vers m-a apucat aşa un plâns de jale, de nu mă mai puteam opri şi Irina nu înţelegea de ce plânge mama. Mama plângea de frică. De frică să n-o piardă pe posibila Lia. Apoi ne-am calmat. Am crescut frumos împreună, ni s-a confirmat că e Lia, că e bine, că va fi totul în regulă. Şi Lia a rămas între noi, suspendată în norul aşteptărilor în trei. Apoi, într-o dimineaţă, mi-am dat seama că Lia e suma iniţialelor noastre şi ăsta mi s-a părut un semn bun. În altă zi am redescoperit povestea lui Limir Împărat, al cărei personaj principal e Lia, cea în urma căreia creşteau flori, oriunde păşea. Cu ce bucurie am recitit povestea asta cu care am crescut, văd şi acum coperta gri a cărţii cu basme ale lui Slavici. Lia face parte din copilăria mea, e nume de poveste.

Teodora, pentru că e un dar de la Dumnezeu. Pentru că am cunoscut mai demult o mamă care mi-a spus “Teodora este tot”. Şi mi-a rămas în minte vorba asta. Teodora este tot.

Cu cinci ani în urmă mi s-ar fi părut bizar să gândesc altfel decât “Irina este tot”. Azi pot spune că abia aştept s-o ţinem în braţe pe Lia Teodora, tocmai ca să putem fi tot. Abia acum cred că vom fi Tot. Pentru că Irina e fetiţă mare şi e pregătită să fie cea mai bună Sora cea Mare din lume. Pentru că aşa ştiu că nu vor fi singure niciodată. Se vor avea una pe alta. Vor creşte împreună. Se vor învăţa lucruri. Irina o va învăţa pe Lia să se joace şi să iubească poveştile. Lia îi va aminti Irinei de bucuriile mici, pe care deja Sora cea Mare le uită: baloane de săpun şi păpădii, fluturi şi gâze, zâmbete ştirbe, toate acele amănunte care m-au făcut să mă îndrăgostesc de prima mea fiică atunci când ea era bebeluş şi eu le vedeam prin ochii ei.

De aceea, Irina. De aceea, Lia.

Related Posts

Share This

19 Comments

  1. Ana

    Iar ne faci să plângem de emoţie, dragă doamnă…

  2. Doua nume foarte frumoase! Chiar Lia Teodora se potriveste de minune, foarte armonios! Sunt curioasa oricum, daca ar fi fost sa fie baietel, de ce l-ar fi chemat Liviu? E un nume asa de rar folosit azi!

    • Tocmai pentru ca e un nume mai rar:) Si pentru ca e un nume frumos. Si pentru ca e perechea masculina a Liei.

  3. Lilia

    Foarte frumos…si eu ma gandeam la Teodora pentru o eventuala, a doua fetita. Dar Lia e ceva rar si aproape inedit cred. Sa fie sanatoase ambele fete. Nastere usoara si o familie sanatoasa!

  4. Lia ar mai putea veni de la Cornelia, alt nume rar, dar si de sfant (Corneliu). Oricum, frumoase povesti ale numelor, frumoase nume!

  5. Ralucuta

    Emotionant cu adevarat aceast articol. Felicitari.

  6. Liv

    Dupa ce am venit cu Luca de la spital si au inceput sa soseasca la vizionare bunici, prieteni, cuscrii de cumetri vitregi, veri si alte neamuri (ceva cumplit, adica) cineva mi-a spus:” Ati folosit prima silaba a numelui fiecaruia dintre voi…frumos!” What? Intr-adevar, asa era. Luca insumeaza prima silaba din numele meu si al tatalui lui. Si mi s-a parut coplesitor pentru ca nici prin cap nu-mi trecuse. Asa cum si tu ai descoperit ca Lia e suma initialelor voastre. (ce bucurie am trait cand am priceput asta…abia asteptam sa-ti spun!)

  7. Gheorghe zice: bebe Iia, bebe iia!

    :))

  8. 🙂 tare emotionanta povestea numelor. Mai e putin si veti fi acel tot… 😉 Asteptare usoara si neapasatoare.

  9. ceska777

    Nu ca era necesara justificarea dar ma bucur ca ne-ai impartasit motivele alegerii numelor pentru fetele voastre. Sunt frumoase.
    Eu am refuzat un nume propus de sot fiindca diminutivul nemtesc suna pe romaneste “matze”… Da chiar… intestine se prescurteaza Mathias.

  10. nu pot decat sa te imbratisez. Sunt prea emotionata sa mai fac altceva

  11. Copilul meu se cheama Irina Elena.
    Elena vine de la numele bunicilor noastre si de prietenele mele, iar Irina vine… o treime vine chiar de la Irina ta, pe care o stiu de cand era bebe si-i povesteai 1001 de nopti (parca asa se numea vechiul blog).

    Ma bucur ca am aflat de unde vine numele Ei. Iar Lia Teodora mi se pare un nume tare frumos. Lia suna ca un tril de ciocarlie…
    Nastere usoara, cand va fi, si multa sanatate si bucurie!

  12. Andreea

    Emotinant …

  13. Lia-Ciocarlia: eu la asta m-am gandit cand l-am auzit prima oara si ma intrebam de ce nu mi-a trecut si mie prin minte numele asta frumos.

    Emotionant articol, mi-am reamintit cum l-ai rugat tu pe tatal Irinei sa-ti promita ca o va numi si Ioana.

  14. Alina

    Pe fiica-mea o cheama Lara, pe sot Laurentiu, si tu ma inspiri sa-mi doresc o a doua fetita la un moment dat. Sanatate multa si nastere usoara!

css.php
Privacy Policy