De ce nu m-am dus la Digital Divas
Deşi am confirmat participarea, ce urât din partea mea.
Digital Divas e un eveniment organizat de Evensys. E un eveniment cu stil, gândit să adune la un loc persoanele cele mai la modă, în trend sau chiar cele care dau tonul în materie de vestimentaţie, machiaj, life style şi aşa mai departe.
E cu macarons şi cu fresh-uri şi cu ceva cocktailuri probabil şi cu premii, cu Avon, cu Intel, cu Nokia, cu companii mari, cu branduri şi cu ştaif.
E cu mult sclipici şi oameni tineri, e pinky sparkly self-developmenty you are unique you can rule the world it’s only a matter of time until the whole humanity realises how special you are, you and you alone. E cu speakeri internaţionali (aţi auzit de Lucy de Boer?) şi autohtoni.
E cu inspiraţie şi cu trebuie să crezi în tine şi dacă eu am putut şi tu poţi şi oricine poate, e nevoie doar de pasiune şi de o mică sclipire de geniu, de constanţă, de atitudine pozitivă şi plete-n vânt şi un pic de hipstereală, hai s-o zicem şi pe a dreaptă.
E cu covor roşu. Cu reflectoare şi panou şi fotografi şi socializare şi să-ţi prezint pe cineva şi… Aplauze, best blog awards, best fashion icon, best whatever, best best bestest.
Şi nu e cu nimic care să mai aibă vreo legătură cu mine.
Îmi cer iertare.
Sunt o gospodină cumsecade, cu un blog vechi de aproape10 ani, de la avon comand doar anumite creioane contur pentru ochi, cam o dată pe an, le folosesc zilnic aproape dar sunt şi perioade bune în care nu mă fardez şi nu mă identific cu niciuna din imaginile companiilor mai sus amintite.
I am a tech freak, datorită soţului meu, care mă ajută să am opinii pertinente despre gagdet-urile pe care le folosesc.
Am trei parfumuri preferate, un ruj şi un dermatograf şi acelaşi trio fard de ochi de ani de zile.
Nu mai folosesc Nokia de 4 ani. Mi-a plăcut mult de Nokia, între timp am trecut pe Samsung şi de doi ani pe Iphone şi fără facetime aş fi un om mort, e linia mea de viaţă.
Nu-s o divă. De nici un fel. Nu ştiu pe cine şi dacă mai inspir. Scriu cumva din inerţie, să nu uit, să ne aducem aminte, sunt ca fursecul cu unt pe farfurioara de lângă cafea.
Îmi cer scuze că am confirmat, nu ştiu ce a fost în mintea mea.
Adevărul e că Digital Divas e un eveniment pentru vedete. Iar eu sunt doar omul care ţine microfonul şi cântă la tastatură.
Nu mai cred că toţi suntem speciali şi unici, nici că dacă eu pot, poate oricine.
Această ultimă afirmaţie, “dacă eu pot, poate oricine” mi se pare periculoasă şi găunoasă, pentru că adevărul meu din acest moment e că nici măcar nu ştiu cum pot ce pot… şi cât mai pot. Şi cât de normal e să poţi sau să nu poţi doar pentru că altcineva a fost în stare. Mai folosesc această expresie doar atunci când îmi iese vreo prăjitură sau ceea ce am reuşit să fac e atât de unfucking believable că mă mir şi eu că am putut. Dar nu ca să conving pe cineva că poate.
În materie de dezvoltare personală, cred că oamenii sunt exact acolo unde trebuie să fie. Cred că au ceva de făcut sau de învăţat şi de-aia sunt unde sunt. Cred că nimeni nu are nevoie de sfaturi, dacă nu le solicită, cu titlu strict de “eu aşa aş face, tu faci cum crezi”. Cred că tuturor ne trebuie din când în când câte o încurajare şi o vorbă bună şi un compliment.
Cred că am tot ce-mi trebuie ca să fac ceea ce vreau şi am tot ce vreau ca să fac ceea ce trebuie. Asta e mantra pe care mi-a oferit-o în urmă cu mulţi ani Prietena Mea şi cu uimire constant aproape zilnic că aşa e. Chiar am tot ce-mi trebuie şi vreau, chiar pot să fac tot ceea ce vreau şi trebuie. Cred că trebuie să învăţăm să stăm pe loc în linişte deplină cu gândurile noastre măcar câteva minute pe zi. Cred că e bine să ne mai lăsăm un pic şi-n voia lucrurilor, să lăsăm viaţa să ne trăiască un pic, măcar cât să apucăm să ne adunăm din nou puterile, aşa cum faci pluta pe spate când nu mai poţi călca apa şi nici nu mai poţi înota.
Cred că avem nevoie de un pic de conţinut real şi nu doar de vorbe de duh.
Cred că am greşit când am confirmat dar cred că n-am greşit când nu m-am dus.
Şi cred că n-am lipsit nimănui de la acel eveniment.
Howgh.
Eu nici n-am luat vreo clipa in calcul sa ma duc, am primit invitatia dar nu ma identific in sine cu evenimentul. Am vazut ulterior poze, tinute frumoase, femei machiate elegant, cu parul aranjat. Nu as fi dat bine in peisaj, cu cearcanele mele pana la brau de tradus in miez de noapte si singura fusta mai acatarii cumparata acum trei ani cand inca mai erau la moda fustele lungi plisate. Nu ma simt neaparat batrana, doar ca nu ma identific cu chestiile astea de dezvoltare personala and all, ma plictisesc speech-urile motivationale si ma dor picioarele de la tocuri. Women on web era un eveniment mult mai ok, pacat ca l-au scos. Pana si cu mothers on web a fost ceva-ceva dar n-a rezistat, evident. Divele rules, mamele sucks, probabil.
Ah, Ada, dar ce buna e cafeaua cand are si fursecul langa ea!!!!!!
Ma inhiba complet evenimentele astea cu glamour, desi imi plac o parte din oamenii ce stau in spatele blogurilor respective, dar imi plac chestiile “normale”, de zi cu zi, nu chestiile bombastice care trebuiesc subliniate cu markerul verde-fosforescent, si cu reflector pe ele.
Iar tu esti un model de conduita morala, nu o diva 🙂
corect. model, nu diva.