De ce nu vă mai recomand trenulețe
Ieri un domn mi-a scris să îmi ofere o reducere pentru cititorii Ziarului Copiilor. Timp de patru zile, până pe 19 decembrie, ați fi putut cumpăra trenulețe (frumoase, ce e drept) cu o reducere de 10 lei. Sunt încă sub influența reducerilor cu 25% de la Carrefour, așa că 10 lei mi-a sunat destul de rău. Dar erau 10 lei în minus nu în plus, la prețuri deja reduse cu nu știu ce procent.
M-am gândit că există mame de băieți dornice să cumpere trenulețe și că până la urmă poate fi un deal bun. Și dacă dețin o informație de acest tip, nu văd de ce aș ține-o secretă. I-am propus potențialului vânzător de trenulețe să anunțăm o reducere în procente, Mă aștept însă la o minimă curtoazie – aceea de a mi se spune oficial mulțumesc. L-am întrebat, deci, pe cel ce îmi oferise fantasticul voucher de 10 lei, dacă în schimbul propagării acestei informații, poate pune un banner sau ne poate menționa ca parteneri. Până la urmă, am fi avut cu toții de câștigat. Domnul a zis că întreabă la serviciul de mentenanță a site-ului. M-am entuziasmat și am scris repede despre asta, pentru că m-am gândit că aveți vreun trenuleț pe lista de cadouri și poate găsiți pe acel site ceva să vă placă. Ar fi fost păcat să mai scrie cineva “acum zici!?”, cum deja s-a întâmplat cu roboțeii.
Răspunsul – solicitat de mine până în ora 10 – a venit pe la cinci și a fost negativ, din punct de vedere tehnic e imposibil să pună bannere. Domnul a spus apoi că se mai gândește la o modalitate de a-mi oferi și mie ceva.
Dacă s-ar fi oprit la “tehnic, mi-e imposibil să pun bannere”, n-aș fi avut nici o problemă. Dar acel “să vă ofer și dvs ceva” m-a zgâriat la ureche.
De aceea nu vă pot recomanda trenulețe. Din eleganță, n-am să vă spun numele site-ului. Îmi cer doar scuze, eu cred că există și antreprenori serioși pe internetul dâmbovițean. Îi rog doar pe cei ce mai au de gând să mă roage să-i ajut să se promoveze, să nu-mi mai ofere și mie ceva. Aș prefera, ca-n semn de respect pentru munca depusă, să plătească serviciul pe care îl fac.
iarta-ma daca te-am suparat cu “acum zici”. era oarecum in gluma. dar zau ca mi-ar fi prins bine o idee d-asta cu robotei/trenulete acu’ vreo luna cand am inceput sa-mi pun neuronul pe bigudiuri cu “eu ce pun sub pom pt familion?!”. (eu incep devreme cu ganditu’ ca functionez greu in directia asta)
Nu m-am suparat mi-a parut sincer sincer rau!