De ce vă e frică să vorbiţi cu copiii despre sex?

8 Feb 2013 by Ada

Am fost aseară la o întâlnire organizată de 121.ro, Comunitatea femeilor senzaţionale, la o şcoală nu departe de casa mea. Acolo, în faţa a aproximativ 80 de părinţi, am povestit despre frică, despre pericole, despre ce se mai poate întâmpla la capitolul “copilul meu şi sexul”.

Îmi pare rău că nu am putut fotografia feţele părinţilor în anumite momente ale discuţiei, când despicam firul în patru la marginea grozăviilor. O doamnă psiholog ne-a atras atenţia că folosim cuvinte foarte dure atunci când vorbim despre acest subiect. Şoc, groază, oripilare… Şi m-a întrebat pe mine personal de ce îmi e atât de frică?

Mi-e frică. Şi frica păzeşte pepenii. Şi de ce ţi-e frică nu scapi. Şi frica ucide mintea. Da, bine. De ce mi-e frică? De lucrurile pe care nu am cum să le prevăd sau să le previn, cum ar fi: de părinţii copilului care a venit la şcoală cu un telefon mobil şi le-a arătat tuturor colegilor săi pe un site de specialitate ce intră în ce şi cum. De elevii de-a opta care scriu măscări pe geamuri,  şi vin cei mici care acum ştiu să citească şi citesc pe litere P…….U….. şamd. De cei ce zgârie oglinzile în lift şi fac grafitti pe blocul în care locuiesc, de mizerie şi frustrarea şi neputinţa lor de a face altceva mai bun.

Da, mi-e frică. Dar asta nu mă împiedică să fiu realistă şi să-mi dau seama că nu pot ţine copilul sub un clopot de sticlă, că nu mă pot aştepta doar de la şcoală să îi facă educaţie sexuală, că nu pot pasa pisica, pentru că eu nu am vorbit cu părinţii mei despre asta şi nu ştiu cum să fac asta, când să fac asta şi dacă nu cumva a vorbi despre sex cu copilul abia îi deschide apetitul şi curiozitatea.

Ce am aflat eu aseară la întâlnirea moderată de Daniela Kammrath?

S-a demonstrat statistic, copiii care ştiu despre ce este vorba nu sunt mai înclinaţi să-şi înceapă mai repede viaţa sexuală sau să aibă contacte mai dese. În cunoştinţă de cauză  au altă atitudine faţă de acest subiect în general.

La întrebarea “care dintre dumneavoastră a vorbit despre sex cu propriii săi părinţi?” nu s-a ridicat decât o singură mână. Aparţinea unui domn de culoare care la 7 ani i-a oferit mamei sale câteva informaţii pe care dânsa nu le deţinea. Reacţia sălii a fost de milioane. “Bine, dar dumneavoastră nu sunteţi român!”.  Nu cred că asta conta în acel moment, domnul a avut suficient simţ al umorului să treacă peste remarca aceasta cu graţie.

A vorbi despre sex cu copiii nu înseamnă a le împărtăşi propria experienţă. A vorbi despre sex înseamnă mai mult decât “hai să numim părţile corpului implicate în actul sexual”. Înseamnă să vorbeşti despre emoţie, despre responsabilitate, despre consecinţe.

Trebuie să vorbim noi despre sex cu copiii?

Da, dacă nu vrem să afle ei de pe internet, de la televizor, din anturaj – pentru că de obicei informaţiile din aceste surse sunt distorsionate şi nu întotdeauna adevărate.

Când să vorbesc cu copilul meu despre sex? Când e pregătit?

Nu există vârstă standard. Când e pregătit, va da semne. Îi vor sclipi ochii, va dori să discute, va pune întrebări.

Cum să vorbesc cu copilul meu despre sex?

Adecvând mesajul vârstei lui. Nu-i oferiţi mai multe informaţii decât are nevoie.

Să vorbesc eu sau soţul cu băiatul meu despre sex?

Eu aş vorbi cu soţul să vorbească el cu băiatul, ca băieţii. Dar m-aş asigura că soţul ştie ce, cât şi cum să-i spună. Dacă soţul nu e dispus, cineva trebuie s-o facă şi pe asta. Dirty job, ştiu.

Închei cu un gând pe care l-am mai scris aici, dar nu strică:

Un copil care ştie despre ce e vorba, se poate apăra de pericole.

Vorbiţi cu copiii despre sex. E important să se poată apăra de pericole.

Mulţumesc, Daniela Kammrath, că mi-ai dat ocazia să aflu lucruri noi. Mă bucur că i-am cunoscut pe Violeta Dascălu, gazda noastră, pe Mirela Horumba, pe Florin Campeanu,  pe Valentina Sambotin de la Clinica Marie Stopes Romania, pe Lia-Alexandra Vasilescu şi pe Tudor Kalosch de la Love Plus-PSI. Mulţumesc pentru fotografii lui Radu Sandovici de la Vertizontal Fotografie.