De la moluscă începătoare, la crocodil avansat

18 Jun 2011 by

Irina a început să ia lecții de înot  pe la trei ani și un pic. Avea o profesoară în vârstă, foarte milităroasă, care a reușit să o sperie suficient de tare încât să renunțe. Luca a învățat să înoate, chiar și așa, cu profesoara cea rea. Irina n-a mai vrut să audă de înot, de câte ori îi propuneam dădea în plâns. Așa că am renunțat. La cinci ani am reluat cursurile, în același loc, cu alt profesor.

Miercurea trecută, după ultima ședință de înot, a venit la mine și-a zis: “Mami, am reușit să înot fără aripioare, trebuie să vii să mă vezi. Acum nu mai sunt moluscă începătoare, sunt crocodil avansat.”

Crocodilii ăștia avansați sunt irezistibili, așa că am pus Lioara în scăunelul de mașină și am purces spre piscina cu pricina.

Hotelul Casa Victor – acolo e piscina – e pe strada Emanoil Porumboiu, undeva prin spate pe la Aviatorilor. Nu e greu de ajuns (eu circul cu gps-ul, am observat că e mai simplu așa  în loc să tot printez hărți pe care nu le pot vedea din mers oricum), e greu de găsit însă un loc de parcare.

E o piscină destul de mică. Apa e verde, miroase puternic a clor, e luminată și caldă. Antrenorul face toți banii (35 de lei ora). Se numește Roland Kacso și se pricepe de minune să  stăpânească zgâtiile de șase ani. Ce mi-a plăcut la Roland: glumește cu copiii. Îi ajută să se relaxeze, le testează atenția și coordonarea, e atent să nu obosească, inventează jocuri, îi pune să repete ce au făcut greșit și are mare grijă să nu cumva să ajungă la apă mare, atunci când știe că nu se pot descurca. Fetele au râs de la început până la sfârșit, de la primul “Cine nu e aici, să ridice mâna” până la cele zece minute de joacă de la finalul lecției.

Sunt încântată de crocodilul meu avansat. Sub ochii mei, Irina a înotat fără aripioare și pe față și pe spate, a făcut pluta, a făcut scufundări și a călcat apa.

Mai are de lucrat, pentru că gena ardelenească a familiei pare să fie foarte prezentă la dânsa. Și cu coordonarea mai trebuie să exerseze, dar, una peste alta, a stat la suprafață. Îl place foarte tare pe Roland, despre care povestește cu încântare. Și o mai place și pe Elena, cea de-a doua antrenoare, care se ocupă de piticii de trei ani, de meduzele (și nu moluștele, cum a zis Irina) începătoare.

Deci, dacă erați în căutarea unui curs de înot cu un antrenor care să nu bage frica în copii, încercați cu Roland.

 

 

1 Comment

  1. nina

    Antrenoarea Irinei o fi fost antrenoarea mea…care acum 20 si mai bine de ani era tanara si ma arunca in apa in bazin….brrrr….stiu ca auzea maica-mea plansetele mele in fiecare dimineata cand trebuia sa-mi puna echipamentul de inot…evident ca a renuntat sa ma mai traumatizeze…noroc ca-mi placea apa si aveam suficienta vointa sa invat sa inot…evident cu altcineva….Acel altcineva pt mine a fost tata 🙂

css.php
Privacy Policy