De sezon
– Moooos Clăăăăciun cu plete galben a soooosit de plin mădeţi…
– Ce-ai zis?
– Mos Clăciun…
– Aşaaa…
– Cu plete galben….
– Cu plete dalbe , Irina, dalbe!
– Galben!
– Măi, mamă, tu ştii ce-s alea plete?
– Nu!
– Plete, adică păr, lung, aşa, ca al lui mami!
– Da?
– Da! Deci, reluăm, ce culoare sunt pletele lui Moş Crăciun?
– Galben!
– Dalbe mamă, adică albe… Mai departe… de unde soseşte moş Crăciun?
– De prin mădeţi.
– Nămeţi!
– Mădeţi! Mami, mos Nicolae ale limba losie?
———————————–******—————————————-
Stăm pe canapea, în camera de zi şi ne hlizim una la alta, fără vreun motiv anume. Îmi ia capul în palme, mă mângâie şi-mi zice:
– Scumpetea mea, te iubesc mai mult decât pe orice pe lume!
Mă fac mică, mică, între perne, cu ochii umezi de emoţie, mulţumindu-i în gând oricui a învăţat-o să spună chestia asta.
Apoi mi se aruncă în braţe şi mă strânge tare, tare
– Iubita mamei, o legăn uşor, de la stânga la dreapta. Vrei să-ţi cânt cum îţi cântam când erai mică?
– Da! Cu Edevais.
– Dar cânţi şi tu cu mine?
– Da.
– Hai! Eeee – del -weeeeiss….
– E-de- vaiiiis…
… Motanul iese în fugă din cameră şi se refugiază în braţele legitimului.
– Hai, măi Anda, îmi speriaţi motanul! Terminaţi cu zbieratul!
– Dar nu zbierăm dragă, cântăm!
– A, da? Mitz probabil a crezut că tăiaţi pisici, de-a ieşit aşa în goană. Din bucătărie aşa se aude. Ca şi cum ar mieuna cumplit nişte pisici.
– Eu înţeleg că la tine acolo, de unde eşti tu, de la Ogrişorii de Sus, sau cum îi zice, mama de căpcăun nu îi cântă puiului de căpcăun, dar la noi, la zânici…
– Irina, tu ce eşti, căpcăun sau zânică?
– Eu sunt Ilină.
– Ba eu cred că eşti căpcăunică după cum cânţi.
– Ba nu. Eu sunt fetiţă!
Puiul de căpcăun şi de zânică a aflat la grădi că Moş Nicolae aduce nu doar dulciuri şi fructe, cum i-ar fi plăcut mamei, ci şi jucării…
– Eşti sigură că aduce şi jucării?
– Da, da!
– Eu ştiam că pentru copiii cuminţi aduce dulciuri şi fructe şi pentru cei răi, un beţişor!
– Ba nu! Aduce dulciuri şi jucării.
– Şi ce jucărie vrei tu să-ţi aducă?
– O masină de spălat din aia mică…
– Ce să faci tu cu maşina de spălat?
– Să spăl lufişoale.
– Care rufişoare?
– Alea de jucălie, mici.
– Păi ai tu haine de jucărie?
– Nu, dar o să-mi aducă Mosul.
– Şi ce mai vrei să-ţi aducă Moşul?
– O blăţală loşie ca a lui Andlei.
– Dar ai fost cuminte?
– Da!
– Sigur?
– Sigul că da!!! mami, mami….
Saga sulplizelol continuă.
– Mami, mi-ai adus o sulpliză?
– Nu Irina, tu ce crezi că surprizele astea cresc prin pomi?
– Da!
– Ei bine, nu cresc în pom.
– Dal unde clesc sulplizele?
of, doamne, cum de va descopar iar abia acum si ma uit zilnic pe blogul vechi?
welcome back Mara. Pusesem linkul si dincolo, nu?:)