Desenează-ţi familia

25 Sep 2009 by

DSC06935“Aici suntem eu cu mami pe un munte. Si mami ma trage in sus.”

– Mami, pe tati nu l-am desenat.

– De ce, Irina?

– Pentru că nu mai face parte din familie.

– Nu-i adevărat. Tati va rămâne tati, câtă vreme trăieşti tu.

– Şi după ce mor eu?

– Nu mai vorbi prostii!

– Oricum el o să moară înaintea mea.

– Hai să nu ne mai gândim la asta. Oamenii mor numai după ce termină tot ce au de făcut. Şi tu, şi tati mai aveţi foarte multe de făcut.

– Bine, mami! Dar tot nu-l desenez.

– Bine, Irina.

Related Posts

Tags

Share This

4 Comments

  1. Crina

    Minunat! La un moment dat aveam o pasiune din “a citi” desenele copiilor ce intruchipau familia lor. Abia astept sa pot face asta si cu Rares. Exprima atat de mult din ce e in sufletul lor. Lucruri pe care nu stiu ei sa le puna in cuvinte, dar le deseneaza. Nici adultii nu sunt departe. Intr-un moment de liniste mi-am desenat familia de provenienta. Am fost surprinsa cate lucruri “am dezvaluit” in acel desen. Poate incerci o data.

  2. e o forma de eliberare. pup-o pe Irina din partea mea. 🙂

  3. Eu mai observ ceva in desen, extrem de relevant dupa parerea mea … Irina din desen e inclinata, aproape ca sta sa cada … deci mami n-o ajuta numai sa urce ci si sa se ridice (sau sa se indrepte, ma rog).
    Stii cat sunt de relevante in orice terapie cu copii desenele despre familie? Ele spun enorm, tot ce un copil nu poate exprima in cuvinte sau tot felul de lucruri de care ei nu sunt constienti dar care exista acolo si-i macina.
    Mie mi se pare extraordinar desenul ei iar faptul ca a si verbalizat absenta tatalui din desenul ei mi se pare ca spune TOT.

css.php Privacy Policy