Despre atracţie, trădare şi “nu m-am putut abţine”
De câteva seri, după ce reuşesc să fac linişte în împărăţie mă uit la un serial care se numeşte Betrayal.
Desigur, e o poveste din Chicago, cu crime, mafie, nişte sânge şi un pic, doar un pic de suspans. Dar mai ales e povestea lui “nu m-am putut abţine”.
Îmi povestea Laur mai demult despre atracţie. Despre cum forţa asta cu care unii oameni sunt împinşi către alţii e de neoprit. Nu te poţi împotrivi atracţiei, se zice, sunt momente în viaţă când orice ai face, e ceva pe dinăuntrul tău care te aruncă spre alt om. Şi atunci nu contează că deja eşti legat de altul, că poate aveţi copii, că or fi şi alte interese la mijloc (bani, afaceri, credite, planuri de viitor, fonduri de pensii), nu te poţi abţine.
Este o poveste aşa de bine scrisă, aşa de bine gândită să-ţi sfâşie inima fără să-ţi dea ocazia să gândeşti rău despre protagoniştii ei, că m-am gândit să vă spun şi vouă despre ea.
Ştiu şi eu cazuri de familii aparent perfecte, care se rup de pe o zi pe alta, pentru că el a luat-o de bună pe ea, teritoriul era cucerit, marcat cu graniţe de aur, succesiunea la tron era deja rezolvată şi acum totul era bine pe lume, până într-o zi. O zi în care altcineva a privit-o cu ochi noi şi i-a dat ocazia să îşi reamintească sieşi că de fapt e unică, aşa cum, de altfel, suntem toţi. Şi atunci ea a trădat. Şi el n-a putut trece peste asta. Lasă că şi el s-o fi uitat prin regatele vecine, lasă că şi lui i s-o fi părut mai auriu părul secretarei decât al nevestei, şi chiar dacă el deja făcuse acelaşi pas, sau poate s-a grăbit să-l facă doar aşa, ca să fie chit, trădarea ei atârnă mai greu în balanţa lui. E de neiertat.
La mijloc sunt copiii, creditele, fondurile de pensii, planurile de vacanţă, viaţa de zi cu zi. Între eul Ei şi Eul Lui, între slăbiciunea Ei şi siguranţa Lui sau dimpotrivă, între proaspăt redobândita Ei vitalitate şi tarele Lui, datorate, nu-i aşa, unei mame care n-a făcut destul sau o fi făcut prea mult, între Eu şi EU, Al Meu şi Ba al Meu rămân suflete mici, un pic schilodite. Doar un pic. Ca nişte vaze crăpate în puncte esenţiale, cât să nu mai ţină apa decât cu mare greutate şi pentru puţin timp…
Ce-aţi face? Dacă vi s-ar întâmpla? Dacă i s-ar întâmpla partenerului?
Eu aş împietri. În ambele cazuri.
Related Posts
Tags
Share This
Acum (nepusă în această situație), susțin că aș pleca. Aș împacheta totul, inclusiv sufletele mici, și aș pleca. Fără să vreau să aud nimic.
Trădarea asta makes a fool out of you (era o replică prin Love Actually). Ești prostul care a crezut în căsnicie, vacanțe cu copii mici și gălăgioși, planuri de viitor, fond de pensii, prostul care a investit în toate astea și acum își vede barca întoarsă neregulamentar cu fundul în sus.
Ca să nu mai vorbesc despre faptul că orice alte evenimente din viața de cuplu ar fi marcate de veșnice suspiciuni. Hell, no!
Repet, asta susțin acum. Știu că discuția ar putea fi interminabilă și argumente sunt multe și pentru varianta X și pentru varianta Y și oricum nu s-ar putea generaliza.
Uof, complicat…
Dar pot intelege ce inseamna atractia aia pe care n-o poti stapani, caci asta am simtit cand mi-am vazut sotul pentru prima data.
La cat de mult il iubesc pe sotul meu, cred ca daca as simti ca intr-adevar a fost a one time si daca contextul intreg ar fi “incurajat” cumva scaparea asta (gen o perioada grea in familie, cu lipsa de atentie la detalii, lipsa de exprimare a afectiunii din varii motive etc), as tinde sa trec peste.
Dar nah, asta zic acum, poate atunci nu as fi in stare sa vad contextul… who knows?
Dar stiu ca imi vreau sotul alaturi pentru toata viata asta si cele care vor urma :)))
Cred ca e unul din lucrurile care m-ar schimba atat de profund si de radical in altceva, incat orice gandeste persoana ASTA despre subiect nu are nimic de a face cu ce va gandi/simti/actiona persoana ACEEA.
Ca maternitatea.
Sau ca moartea mamei mele.
“el a luat-o de bună pe ea, teritoriul era cucerit, marcat cu graniţe de aur, succesiunea la tron era deja rezolvată şi acum totul era bine pe lume, până într-o zi.”
ah… si in rest no comment :(.
Ar trebui facuta diferenta dintre sex si falling in love cu altcineva. Sleeping around nu ar trebui sa fie o problema insurmontabila. Nu-ti mai place de el/ea in asternut ca la inceput, no problem, te scarpina altcineva si familia merge mai departe. Daca iubirea exista in continuare in cuplul respectiv, tine doar de inteligenta lor daca trec peste micile aventuri bazate exclusiv pe sex. Nu-mi spuneti va rog ca nu poate exista iubire daca faci sex cu altii… nu suntem copii.
Uitati-va la ‘House of Cards’ pentru un model de cuplu solid desi ambii mai calca pe alaturi. Din nou, nu-mi spuneti ca ala e film si asa ceva nu functioneaza in realitate pentru ca atata naivitate nu mai e sexy dupa 16 ani. 🙂