Despre bucuria (dar și disperarea) de a fi părinte

16 Nov 2011 by

Eu nu știu mulți bărbați care să scrie bine despre cum e să fii părinte. Poate pentru că dânșii sunt ingineri din construcție și se urnesc mai greu când e vorba să discute despre chestii ce nu pot fi reparate cu șurubelnița, ori testate cu voltmetrul.

În blogosfera românească sunt foarte puțini. Ar fi Dedi, soțul Deliei, ar mai fi un robo-soț care aia a aflat că va fi tată, deci mai durează până se lămurește, din când în când pe blogurile unora dintre mame mai intervin și tații.

Am descoperit (nu eu, a fost descoperit pentru mine) un programator care a scris foarte frumos, în limba engleză, despre cum e să fii părinte și a adunat niște comentarii extraordinare. M-am gândit să vi-l arăt și vouă, în caz că nu suntem prieteni și pe facebook și nu-mi vedeți update-urile acolo:

ON PARENTHOOD de Jeff Atwood.

Mie mi-a luminat ziua și mi-a făcut cafeaua parcă și mai bună. Sper să vă placă.

Bună dimineața!

 

Related Posts

Share This

12 Comments

  1. Ale

    E genial.

  2. orianna

    Delicios tipul. Ce te faci cand mama e programator? 🙂

  3. Ralucutza

    Buna,
    Daca tot ai amintit de tatici care au bloguri, as vrea sa il laud si eu pe sotul meu care are un blog care se cheama chiar jurnaldetata.ro.

  4. ceska777

    Am citit pe fb. Hm, aici sunt destui tati implicati, zic eu. Sotul meu e exceptia de la regula enuntata mai sus. Oricum a inceput sa se implice diret proportional cu inaintarea in varsta a gazei.
    Luni am fost cu trenul in oras si dupa mine a urcat un tatic impingand un carucior. Copilul peste un an era ocupat cu un biberon cu lapte. Taticul a pus franele si-a scos paltonul a scos gazeta din geanta si s-a pus pe citit, foarte relaxat. banuiesc si sper ca implicarea e totusi mai multa in ultimul caz.

  5. ce frumos ca ai pomenit de sot; ar trebui sa imi aduc aminte mai des ca e minunat:).

  6. merci de articol, e genial!
    eu am gemeni :)))))))))))

  7. ace

    Sunt tatic de 2 copii, o fata si un baiat si nu am timp sa scriu despre ei pe blog. Probabil mama e mai descurcareata si are timp a scrie despre asta pe blogul ei si mai ales sa se implice in comunitatea de babywearing si de ..alaptare in comunitatea locala.
    Eu ..doar apuc sa citesc ce trasnai mai fac altii si sa imi petrec timpul cu ei mei.
    Inteleg ca nu ar lua prea mult sa scriem un articol o data la 1-2 zile..insa mai trebuie sa am/avem ce spune. E plin netul cu bloggeri care isi dau cu parerea despre trairile personale si probleme de parenting. Talnt la scris insa mai rar se gaseste.
    Oricum blogul acesta a intrat in rutina zilnica de citire a ceva nou si ..placut.

    • 🙂 Multumesc. Eu nu zic ca toti trebuie sa scriem despre copiii nostri, ziceam doar ca am gasit un tatic talentat la scris frumos SI despre copii.

  8. Nora

    Daaaaa, bucurie si disperare, bine zis…noi ne chinuim acum cu gramatica limbii franceze si mi se face dor de disperarile din timpul alaptatului 🙂

    • ah stai sa vezi disperarea cu admiterea la facultate…

      • Nora

        Exact, grijile doar cresc!! Îmi amintesc ziua când am venit cu Andrei acasă, de la maternitate: l-am pus in pătuț si brusc m-a pocnit un gând, fix in moalele capului: OMG, suntem responsabili, copilul ăsta depinde de noi!!!
        Dragoste si spaimă, amandoua copleșitoare…nu poți rămâne ce ai fost înainte, it’s over!
        Dar ce frumos e!
        Bună dimineața :-)!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Tutorial pentru viitorii parinti « Noi: copilaria, de la mic la mare - [...] de la Ada un articol (On Parenthood, de Jeff Atwood), care mi s-a parut extraordinar, cu comentarii cu tot.…
css.php
Privacy Policy