Despre bucurie la vârste mici, mici, mici
Un cățel care vorbește e doar un cățel care vorbește. La început e drăgălaș. Apoi devine obositor, enervant, plictisitor și în cele din urmă o pacoste de care trebuie să scapi cumva. Sau dimpotrivă, un cățel care vorbește cu voce de fetiță e doar o capsulă uriașă de bucurie, o capsulă cu urechi și nas, numai bună de luat în brațe, ciupit, azvârlit, aruncat de colo-colo, spre mirarea, încântarea și în cele din urmă, extazierea unui bebe mic.
Doamnelor și domnilor, cățelușul vorbitor de la Fisher Price, Lia și Nana într-o după-amiază oarecare.
🙂
catelul asta il avem si noi, inca ne amuza, la 4 ani dupa ce l-a primit cadou; e haios, acum invata ioana alfabetul dupa el;
ganduri bune !
Cata bucurie pe Lia! Dragalasa foc!