Despre dispariții
Anul trecut ne-au furat Omul de Zăpadă. Locuiam pe Aleea Circului și-l făcusem cu ocazia uneia dintre primele ninsori. Nu era cine știe ce de capul lui, dar ne-a plăcut să-l facem. Era prea beznă să-l mai fotografiem. I-am urat noapte bună și am plănuit să-l imortalizăm a doua zi. A doua zi, ia-l de unde nu-i. E un cartier vesel, de la Lizeanu încolo, până spre Poliția Capitalei, deseori cresc seringi pe trotuar și prin scările blocului. Cu toate astea, dimineața când am remarcat dispariția Omului de Zăpadă, am rămas cu gura căscată.
Anul acesta, ne-având noi zăpadă, am împodobit o coroniță și am atârnat-o lângă ușă. E-mpodobită cu globuri de sfoară și desene de-ale Irinei. Nimic pretențios.
Laur a zis că dispare. Eu am zis că dacă dispare, să fie bine primită unde va ajunge. Eu sper că nu dispare.
O să dispară! La noi a dispărut. Ne-au lăsat doar sfoara cu care o legasem de uşă.
Eu sper ca n-o sa dispara. Uite, ma-ncapatzanez.
la noi nu am vazut sa creasca seringi (Cringasi) insa bicicleta din fata usii tot a plecat singura. desi ne spusese ca ii place la noi si avea un antifurt care sa arate ca totusi mai avem nevoie de ea. sper sa nu dispara coronita voastra. nici acum nu am reusit sa le explic copiilor cine si mai ales de ce a luat bicicleta (era un model mai vechi si arata destul de ponosita).
ce trist… 🙁
sper si eu totusi sa nu dispara
E inca la usa!
mai traieste coronitza? yeeeey!
Aia de la tine e la aer, pe balcon, sa nu se usuce. Asta e luata din coltz. Dar e tot acolo si azi! Yeeah!
Sa ramana macar pana in Anul Nou la usa…..
Trei zile mai tarziu e tot acolooo!
Noi de cativa ani buni, agatam coronita la usa, si ii punem globuri frumoase, si betele…si nu a disparut niciodata. Anul asta am atarnat-o pe la inceputul lui dec, si e inca acolo, dupa muuulte cete de colindatori care s-au perindat pe la usa…
🙂 Si a noastra e tot acolo (26 dec. 2011)