Despre prostie, autosuficiență, lipsă de empatie ș.a.m.d

10 Feb 2012 by

Azi am plecat la cumpărături fără mașină. Oribil, vă zic, de când am mașină fug de RATB cât pot. Dar 104 mă duce și mă aduce exact unde voiam eu să ajung, zăpada e pe străzi, de parcat nu se pune problema, mașina e oricum bocnă.  Mi-am luat inima în dinți,portofelul electronic și am plecat spre Piața Unirii.

La dus, a fost cum a fost, la întoarcere însă, am avut nesperata șansă să călătoresc împreună cu o femeie tânără care clar n-avea toate mințile acasă și trăia pe stradă și doi nemernici care tot drumul n-au făcut decât s-o înjure și s-o porcăiască pe amărâtă. După seninătatea cu care asculta ocările, deduc că e obișnuită sau că n-aude sau că nu înțelege ce i se spune. Până să cobor la stația mea, am aflat și ce telefon are cel ce înjura mai tare, și că o să vadă un film mișto când ajung acasă. Cu unul “ca tine, care a făcut un an de pușcărie și când s-a întors a-nceput să sifoneze’ a zis cel mai milos. “Eu n-am turnat pe nimeni, deci nu e ca mine, da?” a insistat agresivul. N-a dat pe goarnă și asta e important să știe tot autobuzul. Cel de lângă el, mai milos, l-a ținut pe loc, să n-o dea jos în șuturi pe amărâtă. “Las-o, bă, că e amărâtă.”

“Da, bă, da’ să se spele, dă-o dracu de japiță, că-i strânge primăria seara și-i duce în adăposturi, ar putea să se spele, nu?”

Senină, femeia a coborât în cele din urmă, acolo unde a vrut ea, nu unde a vrut pușcăriașul cu nas fin.

“Așa, fă, pleacă, bine-ai făcut, că dacă nu te dădeam eu jos, fi-r-ai a dracu’ de nespălată”.

Eu nu știu de ce am senzația că nu femeia era a dracului, se zice despre nebuni că-s cumva ai lui Dumnezeu. Despre pușcăriaș n-aș avea  motive să mă-ndoiesc în privința apartenenței la o tabără sau alta. Dar am învățat să nu mai judec, să nu mai fiu deșteaptă, să îmi văd de ale mele.

Bucureștiul e urât azi. Și cu toate astea, prin el circulă oameni senini. A, la magazin, unul din puștii de acolo a fost foarte amabil și m-a ajutat să-mi pun marfa în sacoșă. Băiat bun. Și exact când era cât pe ce să mă așez pe spate pe gheața de pe podul de peste Dâmbovița de la Unirii, o domnișoară foarte, foarte drăguță m-a prins de mână și m-a ajutat să mă re-echilibrez. Un gând bun, domnișoară și domnule!

 

Related Posts

Tags

Share This

4 Comments

  1. Nora

    Of, biata femeie, sa speram ca mintile ei erau destul de plecate de acasa ca nu inteleaga ocarile…
    Din pacate pentru tine, tu le-ai inteles…
    Se mai vad d-astea si p-aici dar mult, mult mai putin. No solution, i suppose 🙁
    Altfel, prin primavara lui ’99, extrem de gravida cu Andruska al nostru, am alunecat (undeva pe Mosilor, imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri) si era sa cad rau de tot. M-a prins in ultimul moment o femeie micuta si cu toate eforturile ei a reusit sa ma reechilibreze. Istovita de efort, mi-a oferit un zambet minunat si a zis “Uf, bine ca sunteti bine!” Sa-i dea Dumnezeu sanatate, oriunde s-ar afla:-)

  2. Din păcate, în momentul de fata exista in București un singur adăpost pentru oamenii străzii unde se poate face dus. Si camera de baie are doar 4 dușuri. Se intra cu bon de ordine luat cu zile în urma. Am avut ocazia sa fac o vizita acolo și poveștile pe care le-am aflat sunt tulburătoare.

  3. Trebuie sa faca statul si adaposturi pentru cei nevoiasi .. L-ati vazut pe omul acela ce avea aproape 3000 de euro stransi :-s pe strada ..

css.php
Privacy Policy