Despre sentimente

19 Oct 2010 by

Drumul până la satul dintre dealuri a durat două ore şi cincisprezece minute. Cum Irina are obiceiul de a se sui in maşină cu un plan bine conturat (“Şi-acum am să vă-nebunesc de cap” zicea pe la trei ani şi ceva) am făcut un pact. Poţi lua cu tine câte jucării poţi să cari în rucsacul mov. Dar să ai ce face pe drum, să nu ne zăpăceşti.

Mimi Argintia, zisă şi Minnie, funcţie de cine-o strigă, se comportă foarte bine la drum întins. E mititică, dar se strecoară, la 75 de cai putere are un rezervor suficient de mare pentru cei sub 6l/100km pe care-i consumă. E din familia lui Ford. Nu e chiar la prima tinereţe, dar se ţine bine, fiind recent adusă pe şosele româneşti. Laur e un şofer foarte bun, aşa că mie nu mi-a rămas decât să-mi pun centura şi să îmi dau cu părerea. Uite groapa, fii atent la căruţă, hiiii, biciclistul, ia-mi flori, vrei apă, opreşte să luăm ardei, uite ăla sigur are ardei, şi alte asemenea, specifice copilotului. Desigur, eram in charge şi cu rezerva de snickers, croissante, şerveţele şi alte mărunţişuri indispensabile la drumuri ce depăşesc Carrefour Feeria.

Cu ocazia primei ieşiri a lui Mimi pe E60 am aflat că la Lukoil nu se vând rovignete, aşa că aveţi grijă cum vă faceţi planurile, băieţii cu caschetă au ochii cât farfurioarele după maşinile de Bucureşti, imediat ce treceţi de Aeroportul Henri Coandă. Am găsit rovigneta la Mol Otopeni.

Dar nu asta voiam să vă spun. Irina a fost extraordinar de cuminte. Şi-a scos trusa de creioane, o carte de colorat şi până dincolo de Ploieşti am avut o singură frântură de conversaţie.

– Mami! Uite, îţi place cum am colorat lalele astea?

– Da, Irina, e foarte frumos! Eşti foarte talentată!

– Spui asta doar ca să nu-mi răneşti sentimentele, nu-i aşa?

Pam, pam!

Related Posts

Share This

6 Comments

  1. draga de ea… 🙂 imi doresc din suflet sa imi pot creste copilul in spiritul in care ai facut-o tu (si multi ca tine, e adevarat 😛 )
    … am citit si postarea cu “tara” – sunteti norocosi sa o aveti, zise cea care a petrecut prima noapte la tara la 17 ani 🙁 … si atunci intr-o casa de vacanta ce se ridica la nivelul celor “de oras”

    curiozitate personala: cum de nu i s-a facut rau in masina daca a stat concentrata la colorat… sau raul de masina de la scris/citit, nu e un must? … eu nu prea am intalnit multe persoane imunizate.

    Pe Mimi, s-o stapaniti sanatosi si fara incidente!

    • Tara nu-i a noastra, am fost invitati:)
      Aaaa nu stiam ca i se face rau daca se concentreaza la colorat… Irina merge zilnic cu masina si mereu are cate ceva de facut, drumurile noastre dureaza toate de la 30 de minute in sus.
      Multumim de urare, o sa-i transmit lui Mimi.

  2. alina

    Ha ha, ce tare a fost Irina, draga de ea!! :))

    Chiar asa, nu i s-a facut rau printre coline? Noi avem mari probleme la capitolul asta ….

  3. Ce raspunsuri da Irina, te lasa cu gura cascata! Si eu imi doresc sa o cresc pe Degetzica asa cum o cresti tu pe Irina, se pare ca ai o multime de fani.

    Nu stiu ce vi s-a intamplat voua cu rovignetele, dar noi am cumparat prima rovigneta la vreo 9 luni de cand am cumparat masina. Pentru ca nu stiu de unde a tras Printzul Consort concluzia ca odata cu asigurarea am primit si o rovigneta. Evident ca nu era asa. Eu, necunoscatoarea, mi-am dat cu parerea, dar daca el a spus ca eu nu stiu nimic, am lasat-o balta. Asta a durat pana ce l-a convins altcineva ca noi nu avem rovigneta. Acum avem.

    • :)) Da, ar trebui sa imi faca si mie cineva o poza cand aud ce aud de la Irina…

      Cu rovigneta noua nu ni s-a intamplat nimic, Laur e foarte tipicar si atent la detalii, stiam ca trebuie rovigneta, am cumparat rovigneta. De cate ori am iesit din Bucuresti am luat din cele ieftine de 20-30 de lei, valabile cate o saptamana sau o luna.

css.php
Privacy Policy