Despre The Big Snow Storm și puterea unui ruj roșu

24 Feb 2016 by Ada

Am avut câteva zile cu soare orbitor și cer senin. Aproape că speram că a trecut iarna, dar de ieri se mai răstește o dată la noi. Ieri, în plin soare, pe toate canalele era avertizare că The Big Snow Storm urmează să lovească Toronto. Azi e partea 1: Freezing Rain. 

Spre seară urmează partea a 2-a: mulți centimetri de zăpadă. Nu mă întrebați câți, că băieții ăștia discută în inch.

Eu, după cum știți (sau poate nu), sunt meteodependentă. Adică dacă afară e urât, mi-e urât și mie, dacă e frumos și soare, poate fi și ger, îl pot duce. Așa că, iată-mă azi, pregătindu-mă mental să plec la extraordinarul meu job part-time, unde sunt plătită cu salariul minim pe economie (don’t ask, am semnat contract de confidențialitate, n-am voie să povestesc, no kidding) și privindu-mă în  ochi în geamul de la intrarea în blocușorul nostru. Arătam cam așa. —->

M-am dus sus. M-am vopsit în culori de război. Mi-am pus inima de onix la gât și am ieșit din nou în zăpadă.

<—– Astfel

 

Între prima și a doua poză e o diferență de câteva minute, un ruj, un pic de rimel, un pic de dermatograf și trei stări de spirit. Prima, aia de deznădejde (ce-am fost și ce-am ajuns!), a doua, aia de iritare fantastică (mai durează mult iarna asta? ce mi-o fi trebuit Canada!) și în cele din urmă: nu mor caii când vor câinii, thank you very much.

Ce vreau să zic: Nu Vă Lăsați.

PS: Rujul este MAC, mat. Ruby Woo A24. Varianta mea de pantaloni maro din bancul cu Ștefan cel Mare. Primit cadou fix înainte să plec de la prietena mea, Camelia.

Ale, mă bucur că ieri ți-ai vopsit unghiile în roșu. Mă ocup și eu în seara asta. <3 u.

 

Bring it on, Big Storm!