Despre zâne şi sirene, cu sclipici şi cu lipici…

6 Mar 2009 by

– Zânele nu sunt licurici!
– Aşa e, mămico.
– Ştiu. Mi-a zis Michael.
– Cine?
– Michael.
– Aaaa, e un băieţel de la grădi?
– Nu! E din desene animate.
– Din Peter Pan?
– Partea 1! Mami eu aş vrea să fiu sirenă.
– Atunci trebuie să înveţi să înoţi.
– Dar eu deja ştiu să înot.
– Am văzut.
– Oare cum ar fi să înot prin dulceaţă?
– Te-ai transforma într-o sirenă lipicioasă.
– Sclipicioasăăă?
– Li-picioasă!
– Li-pi… Măi, mami, tu mă păcăleşti!

Related Posts

Tags

Share This

5 Comments

  1. mamica de Sebastian

    Chiar asa de ce pacalesti fetita?

  2. Ruxel

    @Irina:asa de frumoase sunt discutiile intre tine si Irina :). De multe ori mai citesc inca o data sau de doua ori postul tau ca sa ma lamuresc bine daca ai scris vreo povestioara din carte sau din realitate. Imi place nemaipomenit atmosfera de la voi si ma intreb de unde atata liniste si calm, sau te mai lasa si pe tine cateodata nervii?!

  3. Carmen

    si lipicioasa si sclipicioasa 🙂

  4. Ada Demirgian

    Ruxel, da, ma enervez, zilnic, minim o data pe ora. Si-mi musc buzele sa nu tzip si ma straduiesc tare, tare sa nu dau si incerc din rasputeri sa raman calma. Marturisesc cinstit ca nu imi iese de fiecare data. Asa ca de multe ori, cand se face ca nu aude, cand plange din nimic, cand intreaba doar ca sa faca zgomot, intorc foaia. Si nu e fun deloc.

  5. Bogdana

    ma regasesc in reactiile tale, si pe fii-mea in cele ale fetei tale…

    si mi se pune un nod in gat de fiecare data cand ma enervez. si imi pare rau… si ma jur ca nu mai fac pana la urmatoarea criza a fii-mei… recunosc ca de cele mai multe ori, face o fata de ma pufneste rasul si imi trec toti nervii instantaneu 🙂

css.php
Privacy Policy