Dezvăţarea de patul mamei

23 Jul 2010 by

Când am trecut de la 3 camere la 2 şi am ales să împart dormitorul meu cu Irina (spre mai uşoara trecere peste situaţia cea nouă), am ştiut că la următoarea casă, când va trebui s-o dezvăţ de a mai dormi cu mine în pat, va fi circ.

Ei bine, circul nostru vă prezintă:

Primul număr: Maaaami, am visat urât!

E într-o casă nouă, după câteva săptămâni de dormit cu Buni, sunt zgomote noi, lumini noi (colac peste pupăză, super becul lămpii de veghe care a stat aprins aproape trei ani a decedat), mirosuri noi. Patul e altfel decât toate cele în care a mai dormit. Strada se aude altfel decât de la etajul cinci, de după o perdea zdravănă de copaci. Aceasta este reţeta perfectă pentru câteva vise rele.

Dormitoarele noastre sunt despărţite de un hol destul de mic. Am lăsat uşile deschise la ambele camere, să o aud. Recunosc că mă obişnuisem să o am lângă mine. Îi puneam mâna pe frunte, o mângâiam, o pupam, o mai înveleam. Şi-acum mă duc destul de des în camera ei (eu patrulez destul de mult noaptea), mai ales că m-a şi invitat să mai trec pe-acolo, dar nu e acelaşi lucru.

Ieri dimineaţă la ora 4 s-a auzit un “Maaaaamaaaaa” deznădăjduit. Visase urât, voia să se dea cu puţină apă pe faţă, eu m-am gândit că asta n-ar fi tocmai bine. Aşa că am mângâiat-o, am pupat-o, i-am zis că a fost doar un vis şi am sperat că am scăpat cu asta.

Ei bine, nu.

Douăzeci de minute mai târziu, cine plângea în hohote? Da. Dânsa.

– Iar am visat urât!

– Ce-ai visat?

– Că arsese Costică!

Văleu. Costică în flăcări e o imagine de coşmar până şi pentru mine. Am luat-o de mânuţă. Am dus-o în patul meu. Ea s-a lăţit precum pisica. Eu am mai patrulat prin camere să deschid geamuri larg, să se aerisească. Am stat pe urmă să mă gândesc că poate etajul 2 nu e destul de sus să dormi cu ferestrele deschise. Apoi m-am dus la locul meu şi am adormit zâmbind, până spre ora 8, când dânsa m-a trezit în mângâieri şi pupici.

Ce sentiment de pace şi linişte şi bine am avut, mi-e greu să vă descriu. Dar conştiinţa îmi spune că oricât de dulci ar fi asemenea momente, ele se pot transforma în ritual de fiecare noapte, şi asta nu vreau. Aşa că am întrebat cum se gestionează astfel de situaţii.

Am aflat că e voie în patul mamei doar temporar şi nicidecum până dimineaţă. Deci vii, dumneata, Irinucă, şi stai niţel până îţi trece de urât, apoi pleci înapoi la pătuţul propriu, cu un obiect de la mama. Poate fi o jucărie de pluş despre care ştie că e a mamei sau o eşarfă parfumată cu acel parfum pe care copilul îl asociază cu mama, ori o bluză de-a mamei, orice poate juca rol de “suzetă” simbolică şi poate fi cărat dincolo. Dincolo în visele ei, s-o protejeze de cele rele. Uneori, zice G, între visul urât şi venitul în pat apare “atracţia” de-a visa urât, ca să ajungi în patul mamei. Şi asta nu vrem, deloc, deloc.

Motivul pentru care la 5 ani şi ceva nu mai e o idee atât de bună să doarmă copiii cu mamele lor în pat, e că asta e vârsta la care cei mici trebuie să-şi rezolve complexele oedipiene. Şi o mamă ce se încolăceşte în jurul copilului la vreme de seară nu face prea mult bine. Adulţii dorm cu adulţii. Copiii dorm cu copiii. Dar, desigur, dacă visul este extraordinar de urât, mai putem face excepţii şi putem dormi zâmbind până dimineaţa. Explicaţia mi se pare bună. Voi ce părere aveţi?

Eu am un leu de pluş şi o eşarfă albastră cu un ochi uriaş pe ea. Am să le pregătesc, să fie la îndemână, ca obiecte magice de protecţie, pentru  visele ei.

Related Posts

Tags

Share This

12 Comments

  1. alina

    Eu zic ca da, la 5 ani e momentul sa doarma singura. Doar ca nu e cazul sa faci militarie din regula asta. Fii flexibila, arata-i ca cedezi, uneori si fara motiv (nu gasesc nimic patologic in a arata ca si noi, adultii, suntem vulnerabili si avem nevoie de o imbratisare peste noapte de la ei!).
    Uite, sa-ti povestesc un pic de la mine, acum.
    Eu care le-am tinut cu noi peste noapte, pe toate 3, pana la 1 an si-un pic (spre jumate). Ca asa mi-a si ne-a fost mai bine.
    Am avut acum cateva zile o invitatie sa dorm cu ele, toate 3, in camera lor. Intentionam sa ma duc doar pana adorm, apoi sa fug inapoi la tati, in patul conjugal. Mi-a fost prea bine acolo si n-am mai plecat. Ele au fost asa de incantate, imbratisarile asa de dulci si trezirea asa de frumoasa, incat … am cedat, si-am repetat experienta pentru inca o noapte.
    A treia noapte Maria s-a trezit urland, cu cosmarul ca ma pierduse, definitiv si irevocabil … evident, m-a solicitat inapoi. Desi eram asa de adormita incat as fi avut tendinta sa ma bag langa ea, numai sa dorm … am simtit ca e cazul sa refuz, dar am facut-o cu blandete si numai dupa ce s-a linistit.
    Acum ma cam intreaba, des, cand mai dorm cu ele. I-am explicat ca … ei bine, da, adultii dorm cu adultii si copiii cu copiii. Pare sa fi inteles. Maria e singura care e afectata de experienta asta si care ma cere, cu ele. Cele mici sunt multumite sa se simta una pe alta.
    Dar tocmai de-aia eu zic ca la mine e simplu – nu e una singura, ci sunt trei. Asa cum sunt acum, mititele, incap toate intr-un pat (e king size!). Cele mari intr-un capat, cea mica la celalalt, fiecare cu plusul ei in brate (unul singur de caciula – un catel, un ren – pliz don’t ask!, si-un hipopotam – idem!). Se ating pe la calcaie, in somn, le vad dupa cum le gasesc la inspectiile nocturne pentru invelit si dimineata, la trezire. Nu e chiar foarte usor, se mai trezesc una pe alta … dar … mi se pare ca la varstele lor inca e bine pentru ele sa nu fie singure peste noapte. Adica eu una stiu, ditamai omul, ca nu mi-ar fi bine singura in pat. Si nu, ai mei nu au dormit cu mine, DELOC, cand eram copil, nici macar bebelus!!!
    Deci cred ca inca mai are nevoie de tine, Irina. Cu taraita, cu picul, dar are, inca nevoie. Nu e de ingrijorat ca mai dormi cu ea. Numai sa inteleaga ca nu-i un obicei, ci exceptia.
    Parerea mea, of course!

  2. bp

    ma confrunt cu ceva similar, insa invers.
    petru doarme singur in camera (vecina cu camera noastra) de pe la 5 luni, insa dupa intarcare unul dintre noi trebuie sa-i spuna o poveste inainte de culcare (de regula eu) si trebuie sa ramina cu el pina adoarme. deseori ne si fura somnul pe canapeluta din camera copilului. oricum, cert e ca s-a obisnuit sa adoarma cu unul din noi in camera, iar acum, la 3 si un pic am citit ca ar tb sa adoarma singur de fapt, dupa poveste pa-pa si n buna! azi noapte a adormit singur, insa plingind, ceea ce nu-mi convine DELOC (coincidenta face ca era si pedepsit). nu doar ca am citit ca asa tb facut, insa il vad cum devine tot mai neascultator (cu noi) si ma gindesc ca paote-i bien sa introducem niste reguli noi (?!)

    • Bogdana, poti incerca smecheria cu obiectul de tranzitie?
      Uite, aseara Irina n-a mai visat urat.

  3. eu nu stiu…fiecare copil are timpul lui.
    Ptactic, sofia a inceput sa doarma singura putin in ainte de 7 ani, din motive de logistca.
    De adormit singura, abia de la 5 ani. Si cred ca ar fi dormit si singura in pat daca se putea dpdv spatiu etc.

    Acuma Gh adoarme cu unul din noi si daca se trezeste noapte il cheama pe tati…eu am fost retrogradata…in lipsa:)

  4. ceska777

    E un subiect care noua ne pica la tanc dar e foarte delicat in cazul nostru. Gaza noastra doarme de mai bine de un an intre noi doi-toata noaptea. Pana inainte de concediul in Romania de anul trecut adormea in patul nostru si il transferam la el in patut care era tot la noi in dormitor. Dupa ce i-a lipsit lui tati 6 saptamani anul trecut am cedat sa doarma toata noaptea la noi si asa a ramas. Acum i-am mutat patutul de cateva saptamani la el in camera, i-am dat grilajul jos si am comandat o salteluta de pus la picioarele patului. A venit azi. O aparatoare nu se poate monta din cauza de conditii tehnice neprielnice (rama patutului prea ingusta si mica). Cum recomanda oare dl G sa procedam in continuare. Avand in vedere ca adoarme ca si Pentru cu unul din noi langa el am zis ca il ducem in patut la el si unul din noi sta pe salteluta pana adoarme. Nu vreau sa adoarma plangand caci se trezeste in aproape 100% din cazuri peste noapte iar dimineata e prost dispus… Deci?

  5. bp

    ada, obiect tranzitional are, slava domnului http://afterkid.blogspot.com/search/label/fetisuri

    @sabina: si eu ma gindeam ca la 3 ani e ok ca doarme singur in patut, toata noaptea, nu se cere la noi in pat, nu ma striga noaptea, etc. nu mi s-a parut necesar sa-l las sa si adoarma singur. insa coincidenta sau nu face ca el sa treaca printr-o faza de regres la gradinita, in sensul ca plinge de vreo 2-3 sapt cind il las acolo si nu vrea deloc sa stea. acasa a devenit neascultator, vrea sa faca doar ce/cum spune el, ma solicita doar pe mine pt orice, in ciuda faptului ca deseori se ofera taica-sau si ma gindesc daca nu e momentul sa facem putina disciplina si cu mamosenia lui. da, si eu as avea nevoie de un dr G 😉 pina atunci ma consult cu cei doi amici dolto si brazelton

  6. ceska777

    @bp: amicii tai, dolto si brazelton ofera consultatii gratuite?
    oi fi inapoiata rau daca nu i-am consultat pana acum???
    si noi la gradi am avut dupa concediu o faza de aproape doua saptamani de plans siagatat de picioarele mele etc. Acum suntem acasa bolnavi parca vad ca incepe iar cu drama… Saracii de ei!

  7. bp

    @ceska: pai ai tot timpul, cred ca de acum ii poti consulta lejer, asta daca ti se potrivesc ideile lor si gasesti ajutor in ele, nu-i musai 🙂
    faza e ca noi n-am plecat in niciun concediu, ca sa gasesti o scuza. insa da, anul trecut dupa concediu am trecut tot asa prin regres.

  8. ceska777

    Am comandat ieri ceva din Brazelton si tot aseara a dormit copilul la el in pat, in camera lui. Ce-i drept a adormit cu mine lana el si singur a rezistat doar 1h dupa ce eu m-am intors la noi in dormitor. Dar de azi suntem perseverenti si va dormi doar la el in pat!

  9. bp

    succes ceska! cu totii avem permanent ceva de rezolvat 🙂

  10. Off, este greu! Noi o culcam pe Degetzica de cand s-a nascut in patutul ei care se afla in camera ei. Am avut si cateva exceptii cand a dormit in patul nostru pana dimineata (a avut nasul infundat, o petrecere sub geamul ei, o noapte dificila), dar a doua noapte am revenit fiecare la locul nostru. Noptile la rand dormite la noi in pat mi se par greu de dezvatat, de aceea nu le-am incurajat niciodata. O noapte cand si cand este ok, dar mai multe nu. Pana acum metoda asta a functionat la noi.

  11. Ceska, succes! Sa aveti o tranzitie usoara!

css.php
Privacy Policy