Doar cine a trăit iubind o pisică va înţelege…

10 Jul 2010 by Ada

… cum te poţi îndrăgosti la prima vedere

de o carte de poezii pentru copii,

numită atât de simplu şi de frumos

“Versuri noi despre mâţe şi cotoi”.

Cartea e semnată de Victoria Dragu Dimitriu şi ilustrată genial de Lavinia Trifan. M-am îndrăgostit iremediabil de pisicile desenate de Lavinia. Şi dacă vă mai spun că e şi carte cu CD (poeziile citite de Cristina Deleanu şi cântate de Eugen Cristea pe diverse ritmuri de la jive şi tango până la folk, slow-fox, blues şi rock’n’roll), atunci poate chiar o veţi căuta la CD Press.

Eu am s-o caut pe Victoria Dragu-Dimitriu, să-i cer un autograf, pentru că, ştiţi ce, doamna acesta care semnează cărţi minunate despre un oraş fantomă şi vremurile sale de glorie lucrează cu mine în instituţie.

Asta mi-aminteşte că zilnic trec pe lângă oameni extraordinari şi extraordinar de cuminţi, despre care habar nu am cine sunt, deşi sufletele lor strălucesc ca un diamant în deşertul Namibiei, după cum bine mi-a zis cineva odată…

Trăiască pisicile! am vrut să zic. E rău cu ele. Uneori rup (perdele, canapele) alteori strică (diverse obiecte de sticlă), au o problemă cu uşile în general. Dar mult mai rău e fără ele. Când li se termină toate cele 9 vieţi şi pleacă să-şi fluture cozile prin raiul pisicilor, noi, cei ce ne amăgim că le suntem stăpâni, rămânem pe viaţă agăţaţi de umbrele lor strecurându-se prin unghere.

Când m-am mutat în casa nouă şi priveam dezolată cutiile multe, mi-a revenit nici eu nu ştiu de unde în minte gândul că Mitz trebuie să fie şi el pe undeva, ascuns pe după vreun obiect improbabil a fi folosit pe post de parapet, copleşit de mirosurile noi şi de schimbarea topografiei locurilor… Dar nu, el nu mai e pe nicăieri, nu ne mai miaună decât din poze şi din câteva filme cu Irina mică.

Am divagat. Concluzia: să nu vă-ndrăgostiţi vreodată de pisică…