Dragă Cici,

13 Jun 2015 by Ada

Sunt așa de mulți ani de când ne iubim. Eu mai mult, că-s mai mică și ăștia mici au felul lor de a-și umfla pânzele inimii, ca să încapă mai multă și mai multă iubire. Tu mai apăsat, că așa se întâmplă când în inima ta trebuie să aibă loc câteva zeci de iubiri în fiecare an, pe lângă cele de dinainte.

Cum eu sunt printre iubirile din secolul trecut, stau cuminte în sertarul meu și încerc să nu deranjez prea tare celelalte sute de iubiri ce s-au depus peste iubirea ta pentru mine.

Știu că sunt printre iubirile care te-au durut fără voia lor și ăsta va fi unul din gândurile cu care mi-e greu să mă împac.

Știu acum de ce ți-e greu să revezi iubirile vechi și mă întreb mereu cum faci loc pentru toți ceilalți ce au venit după prima ta generație, după iubirile pentru soț, copil, nepoate, prieteni, știi tu, iubirile pe care toți le purtăm prin lume.

N-am să-ți mai spun tot ce știi deja despre mine, când vine vorba de tine.

Spun că ești o lumină, că îți datorez mai mult decât știi. Că ai fost mereu între iubirile mele  “the one that got away”. Iubirea pe care ai avut-o, pe care ai conștientizat-o și de care te-ai agățat până în ultima secundă cu toate ghearele, deși era clar că trebuie să o lași să plece.

La multe zile frumoase, draga mea.

Să ai copii buni și să li se deschidă ochii repede, să apuce să se bucure de tine, să știe să te aprecieze.

 

Să fii sănătoasă. Să te bucuri de nepoate, să le scrii povești frumoase. Să nu-ți lipsească nimic esențial. Să ai parte și de un strop de liniște atunci când ți-e necesar.

Te iubesc.

Drag,

Ada, la fel ca în secolul trecut.