Dragă client,
… acum că ți-am atras atenția, să ne revenim un pic, nu mi-aș permite să spun nimănui “Dragă client”, mi se pare o lipsă de delicatețe și diplomație să nu știi că în românește se zice dragă clientule, sau stimate client, nici vorbă de dragă client, după cum nu spui dragă doctor sau dragă profesor sau… whatever știți la ce mă refer, ah de când îmi stătea asta pe limbă.
Bon, chestiunea zilei e în continuare aia cu ce le luăm la ăia micii, Black Friday ține la Românica o săptămână nu o zi, reducerile nu-s chiar reduceri (bine, nici salariile nu ne cresc pentru că se scumpește benzina și deci se scumpesc toate dar asta e altă poveste) că prețurile au fost umflate bine de Grey Thursday (nu există, nu vă obosiți), rămâne cum am stabilit.
Cum Irina tocmai m-a privit în ochi și mi-a zis Dragă Moșule… Voi ce înțelegeți de aici?
Dar nu despre asta voiam să vă vorbesc, ci voiam să trec în revistă niște realități.
1. Magazinele gem de jucării mari și mici, în cutii care mai de care mai strălucitoare.
Mamelor din lumea întreagă, eu am atât a zice: Că le luați din Europa sau Dragonul Roșu, că le comandați de pe Amazon, de la Noriel sau de cine mai știe unde, așa, de curiozitate verificați dacă nu cumva scrie pe ele Made in China. Cred sincer că vin toate pe același vapor. Ca și electronicele. Da, până și iphone-ul e assembled in China, componentele sunt probabil făcute prin Coreea, oricum ar fi, toate vin de acolo. Să vă mai zic de tablete și de mac-uri? Nu vă mai zic, că știți.
2. În România jucăriile se vând la prețuri obscene. Bine, nu doar jucăriile, ci și hainele și alimentele și în general prețurile sunt obscene. Dar acum vorbim despre jucării.
De ce ați da 300 de lei pe o chestie păroasă care plânge și trebuie să fie legănată ca să tacă din gură, altfel face ca toate orătăniile și trezește tot blocul? De ce, de ce, de ce? Da, la Furby mă refer. Doar pentru că e la TV? Scoateți televizoarele din priză. Sorry, drăguțo, nu mai merge, ia o carte și uită-te pe ea. Da, chiar așa. Ia vezi, ce mai fac jucăriile alea cumpărate acu’ trei zile.
Gașca din gunoi? Whaaaat? Ce e de învățat de la Gașca din gunoi, spuneți-mi și mie că nu pricep…
Monster High? Nu, merci, de ce aș da bani pe monștri, așa ieftini cum sunt ei. Nu. De trei ori nu.
Gormiti, bakugani, căluții magici… nu se termină niciodată.
Oricât ați plăti pe o jucărie, bucuria aia rafinată după care plângea Irina mea acum câteva zile durează câteva minute, câteva ore, în cele mai fericite cazuri, câteva zile.
Caz concret: jocul Parol, mega promovat la TV, o porcărie pretențioasă, costa aproximativ 80 de lei, a fost băgat în seama 25 de minute în prima zi de Crăciun, acum doi ani. Nu l-am mai revăzut de atunci. E undeva în gaura neagră din camera lor.
3. Copiii se atașează de cele mai surprinzătoare chestii, de multe ori primite de la cine știe cine venit în vizită. Vizitatorii sunt drăguți, mereu aduc plușuri și ciocolată pentru copii, deci astea sunt două categorii de care puteți uita. Ele vor ajunge la voi oricum.
Concret: Pisa Potaissa, una bucată pisică de plus vărgata de care Irina e nedespărțită de OMG!!!! 6 ani. Între timp a făcut și pui. Desigur, are acum și Lia una la fel.
4. Pe vremea noastră nu existau jucării atât de frumoase. Trebuie să recunoaștem cinstit că de multe ori cumpărăm chestii care tare ne-ar fi plăcut nouă când eram mici. Mâna sus cine se joacă pe ascuns cu jucăriile copiilor! Da, tu, tu, care aduni trenulețele de pe jos și mașinile teleghidate și tancurile cu radiocomandă și … E? Ce jucării mișto ai!
Păi dacă le iei pentru tine, felicitări, meriți, ai și tu dreptul, până la urmă, de ce nu? Dar copilul s-ar bucura mai tare dacă în loc de cinci cutii cu mașinuțe i-ai da cadou din timpul tău o bucată. Dacă l-ai învăța să meargă pe bicicletă sau l-ai duce în parc cu sania sau l-ai învăța să patineze sau i-ai lua pur și simplu o vată pe băț într-o zi în care n-o așteaptă în loc de 6 Moși Uriași de Ciocolată. Faci deja toate astea? Pardon, deci nu vorbeam cu tine, să trecem.
5. Să facem un exercițiu de memorie.
Ce a primit cadou copilul din dotare la ultima aniversare? Picați-mă cu ceară, eu nu mai știu. Am întrebat-o pe Irina. Credeți că mai știe? Nu. Nu mai știe. Cu siguranță a fost un cadou special, plin de semnificații, important. Pentru că nu știu să fac altfel de cadouri. Dar știe ce cadou i-a adus Moșul, cadoul pe care și l-a dorit cel mai mult și cel mai mult, flower surprise friends, tot din cauza ăstora cu reclamele, 35 de lei, o floare de plastic cu petale de vinilin.
Cele mai frumoase cadouri primite de mine în copilărie au fost: o căciulă albastră de mohair, un clasor uriaș pentru timbre, bicicleta Pegas.
Cel mai mare cadou pe care mi l-a făcut mie tata în copilărie a fost că mi-a cumpărat de două ori pe lună câte o carte sau două. Cadoul pentru care n-am să-i pot mulțumi niciodată destul. Încă țin minte că în ziua lui de salariu mergeam la librăria de la Magistrală și cumpăram cărți și timbre. Ani de zile, banii mei de buzunar s-au dus la Romfilatelia…
Care au fost cele mai frumoase cadouri primite de voi în copilărie? Ce cadou a primit copilul vostru anul trecut de ziua lui?
Nu zic că dețin adevăruri universale și nici nu vreau să stârnesc o revoluție împotriva comercianților de jucării. Am clienți ce reprezintă magazine de jucării, am prieteni care dețin magazine de jucării, ba chiar pe unii care fabrică jucării.
Vă propun însă, anul ăsta, când copiii îi scriu Moșului, să îi sfătuiți să ceară un singur cadou în loc de o listă întreagă. Sigur Moșul va fi impresionat de modestia copilului și de bunul lui simț și îi va aduce mai multe. Să-i povestească mai mult despre ei, despre ce le-a plăcut cel mai mult sau ce nu le-a plăcut deloc anul ăsta, care a fost cea mai frumoasă întâmplare… Să ceară câte un cadou și pentru ceilalți din casă, cam ce consideră că i se potrivește fiecăruia.
Iar voi, spiridușii Moșului, alegeți cu înțelepciune. Nu uitați, Moșul vine și la bunici, și la mătuși și la nași și la fini… Alegeți cadouri care să le satisfacă mai mult decât orgoliul că au ce au toți ceilalți, mai mult decât bătutul din picior. Alegeți cărți cu desene frumoase pentru cei mici, pop-up-uri sau cărți cu ferestruici, cu sunete și luminițe, dar fiți atenți și la calitatea textului sau a traducerii. Alegeți e-readere pentru copiii mai mari, ne place sau nu, acestea sunt viitorul. Spre deosebire de tablete, e-readerele nu au jocuri. Alegeți de construit, de asamblat, de cercetat. Priviți cu atenție cu ce se joacă deja copiii.
Lia se joacă în special cu ce nu are voie. Cratițele, oalele, lingurile mele de lemn, tot ce e prin sertarele de la bucătărie, orice găletușă de iaurt, cu niște piese de lemn de construit, cu lego, cu puzzle, cu baloane simple dar frumos colorate, umflate cu aer, cu o minge mică în formă de portocală. Are aragaz de jucărie, stă după ușă. Aragazul ei preferat e cutia de scule a lui Tati. Are două cutii mari cu jucării, nenumărate plușuri. Preferata ei e Mimi cea jerpelită și desigur o atrag toate posesiunile Irinei, inclusiv Pisa și puiul ei, pe care le plimbă prin casă și le leagănă. Are și ea. Exact la fel. Ale ei zac în pat sau mai rău, sub pat.
Irina se joacă de câțiva ani cu niște căluți mici, nu-mi pare rău că i-am cumpărat. Acum, de când facem cutii pentru copii mai săraci, a descoperit ce drăguț e să te joci într-o cutie de pantofi. Și-a dorit Barbie și a primit Barbie, exact ca în desene animate. Întrebați-mă cât am dat pe Barbie Mariposa și am să mă fac mică, de rușine. N-am mai văzut-o demult, e pe undeva printr-un coș. Jucăria acestui an a fost Tamagochi. Durează deja de câteva săptămâni, încă nu s-a plictisit, dar nu mai tresare de câte ori îl aude chițăind.
Nu uitați, copiii nu devin dependenți de zahăr, de TV și de jocuri pe consolă sau pe tabletă sau pe calculator decât dacă NOI le dăm ocazia.
Alegeți cu inima și cu capul, nu doar cu ochii. Și nu uitați, nimic, nimic nu se compară cu un joc de-a “hai să bem un ceai dintr-o ceașcă goală” sau hai să ne plimbăm cu sania…
Sint jocuri si pentru e-readere, cum sa nu. Eu am pe Kindle citeva, dar toate sint jocuri de cuvinte, gen Jigsaw Words sau Shuffled Row. Excelente pentru vocabular!
Eu nu le-am descoperit ai un link?
http://www.amazon.com/Shuffled-Row/dp/B003P38AAG
Vezi ca mai jos sint si altele.
merci!
4. nope, nu vorbeai cu mine 🙂
Catalina (2 ani si 8 luni) se joaca cel mai mult cu doua jucarii foooooarte scumpe, branduri recunoscute 🙂 :-): una bucata undita(o creanga din parc) si crocodilul IMAGINAR pe care il alintam cu totii, ni-l ascunde prin buzunare, il asteptam cand traversam strada, cand intram in casa etc.
Asta nu inseamna ca nu va primi de la Mos cadouri cam de 2-3 m cubi 🙂 in valoare de … ma rog, nu suma in sine conteaza, ci faptul ca reprezinta cam 1/2 din venitul lunar al familiei.
De Ce? Spune-mi tu, ca eu nu stiu – copilul e prea mic sa vada la TV si sa ceara. Probabil un psihoterapeut m-ar ajuta :-). Ma rog, eu am o explicatie (ea primeste mereu jucarii, si mosul ar trebui sa se evidentieze prin… volum) dar nu cred ca e cea adevarata 🙂 🙂
Pentru ca e mistooooo sa cumperi jucarii.
Buna, stau si eu pe acest site, urmarindu-va linistita, iar la acest capitol al jucariilor imi doresc sa va marturisesc experienta cu fetita mea (7.5 ani): de-a lungul anilor am considerat ca jucariile nu intra la capitolul prioritati (Chiar ma intreb mereu cum de exista o industrie atat de mare a unor lucruri absolut inutile). Nu suntem saraci, traim echilibrat cu strictul necesar. Nici nu am in jur bunici, matusi, prieteni obisnuiti sa faca (multe) cadouri. Noi ii cumparam de Mosi si inca vreo ocazie (sfarsit de an la scoala) ceva ce observ de-a lungul anului ca isi doreste f mult, iar de ziua ei – din categoria ‘cu roti’ (bici, troti, skate).
In afara de frustrarea pe care i-o citesc pe fata intr-un magazin de jucarii – ca si-ar dori mai multe – sunt foarte multumita de acest stil:
1. apreciaza intotdeauna ce primeste
2. strange bani pentru ceva ce considera ca are valoare
3. e foarte creativa – inventeaza ceva interesant din orice lucru marunt;
4. Stie sa se bucure de lucrurile mici (ii cumpar de la chinezi o jucarie de construit de max 10-15 lei sau un kinder cu surpriza la 2 saptamani)
5. Cel mai valoros cadou e sa ma joc eu cu ea: gatim, coasem sau bem un ceai (in bucataria mea sau in cea improvizata e ei;) .
6. In fiecare luna, in ziua de salariu ii cumpar o carte pe care o devoreaza pentru ca a asteptat-o.
7. Daca vad ca e ceva ce isi doreste f mult si consider ca e folositor, educativ, ii spun, cu calcule pe hartie (pe intelesul ei) ca incercam sa luam, dar va trebui sa renuntam la altceva (ce simte si ea) – pentru ca banii sunt aceeasi.
8. O invat ca sunt o multime de ‘lucruri’ extrem de valoroase in viata care nu pot fi cumparate cu bani – ne iubim, suntem sanatosi si curajosi, ne jucam impreuna, cantam la pian la 4 maini 😉 , admiram un apus de soare, alergam in padure sau in curte – ne avem pe noi si timpul nostru.
Rezultatul – un copil echilibrat si parinti fericiti ca il are 🙂
(Mentionez ca nu avem tv in casa, asculta povesti si vede max 2 filme pe sapt – online (din care unul -incerc sa fie, dar nu reusesc mereu – documentar).
Sper sa va fie de folos aceste ganduri matinale. O zi frumoasa tuturor!
Multumim Lumi, nu e departe de ce spuneam si eu in articol, ma bucur ca sunt mai multi care procedeaza asa.
de ziua lui (2 ani) a primit cadou o sedinta foto (de care deocamdata ne bucuram noi, dar sunt sigura ca-l va incanta si pe el peste ani) si o petrecere cu multi copii de care s-a bucurat tare mult. mosul de anul trecut i-a adus un aspirator de jucarie de care s-a plictisit in 20 minute, daaar, peste un timp l-a redescoperit si inca se mai joaca cu el zilnic.
in rest, noi nu-i cumparam jucarii, primeste de la bunici destul de des, din pacate, si nu se joaca asa mult cu ele cum se joaca la bucatarie cu orice nu este de jucarie sau cu sculele lui tati. ii plac cartile si aici recunosc, ii cumpar din ce in ce mai multe, pentru ca mi-e drag sa-l vad asa incantat de ele. cum nu se uita la tv, nu stie nici de mickey si nici de alte reclame la tot felul de jucarii, asa ca deocamdata este liniste in directia asta. profitam cu totii de timpul scurt pe care il petrecem impreuna si ne jucam zilnic in casa sau afara, si asta il bucura intr-adevar mai mult decat orice.
“hai să bem un ceai dintr-o ceaşcă goală” rules! p.s.: ai mei îs cei mai fericiți după ce donăm din jucării şi rămân puține. parcă le descoperă din nou… p.p.s: cu stikeez şi cuburi de la turnul instabil, Bogdan a inventat un joc de strategie, de jucat cu Bunicu’. 🙂