Dragostea trece prin stomac

1 Oct 2009 by

Zic… măr cu biscuite.

Şi în minte mi se înfiripă rapid imaginea merelor, aud sunetul cuţitului străpungând coaja, desprinzând-o de carnea fructului, scrrrst, scrrrst, scrrrst, pieliţa verde pârâind,  scurgându-se  printre degete pricepute (oare-s degetele mele? ale mamei? ale Ioanei?) pe colţul chiuvetei, în ghirlande răsucite prelung şi-apoi zgomotul făcut de cuţitul cel mare, ce despică mărul în jumătate, văd picăturile de suc înflorind spre mijloc, lângă casa sâmburilor, aud dinţii răzătoarei de sticlă transformând mărul într-o spumă alburie.  Simt în nări mirosul de măr proaspăt ras şi deja papilele gustative mi-au luat-o razna, ce Dumnezeu, e doar un măr… Nu, nu e doar un măr, e măr cu biscuite. Biscuiţii aceia “urâţi”, pătrăţoşi, cu marginile dantelate, mirosind vag a vanilie, dar dulci, atât de dulci, daţi pe răzătoarea cea mai fină, pulbere gălbuie amestecându-se cu spuma de măr, contopindu-se, înghiţindu-se, absorbindu-se şi transformându-se în cel mai banal, dar printre cele mai bune deserturi din lume.

Zic… Tăiţei cu lapte. Da, cei banali. Cei lungi şi destul de laţi cât să închipuie fantastice labirinturi, fierţi mai întâi în puţină apă cu zahăr vanilat şi-apoi lăsaţi să se încârlige în pojghiţa subţire ce nu lasă laptele să iasă imediat din oală. Mai puneţi trei fire de scorţişoară, daţi timp aromelor să se îmbrăţişeze şi încercaţi apoi să le mai explicaţi o dată celor mici cum se ţine lingura, cum se soarbe tăiţelul fără să te stropeşti pe nas…

Zic… Găluşte cu prune şi simt pe vîrful degetelor pesmetul dulce, consistenţa lui nisipoasă, îmi simt dinţii străpungând pieliţa fructului, mi-amintesc zeama acrişoară şiroind pe barbă, periculos îndreptându-se spre gulerul alb, scrobit, plantat deasupra şorţului pepit din şcoala primară.

Zic clătite cu dulceaţă de vişine şi simt în nări mirosul aluatului dulce, prăjindu-se la foc pripit, le văd răsucindu-se în aer, simt în încheietura mâinii (e mâna mea? e mâna mamei? e mâna Ioanei?)  mişcarea scurtă şi precisă, recalculez în minte traiectoria sigură înapoi spre tigaie, aud linguriţa învârtindu-se în borcanul de sticlă, pescuind câteva vişine, două, trei, cinci, mi-amintesc textura fierbinte, catifelată a clătitei rulându-se, aud vocea mamei: uşaaa, că se duce mirosul în casă, închid ochii şi trag aer în piept, cât de mult aer pot, caut în gând zgomotul ferestrei trântindu-se din pricina vântului şi văd cu ochii minţii perdelele de la bucătărie fluturând în lumina duminicilor.

Zic plăcintă cu mere şi văd vasul rotund cu margini dantelate, simt răceala sticlei sub degetele ce întind untul pe toate pliurile (sunt degetele mele? sunt ale mamei? sunt ale Ioanei?), mă văd întinzând aluatul fraged peste marginea şlefuită, simt scrâşnetul cutiei de ananas opunându-se desfăcătorului, iar trebuie să-l ung, mă gândesc, dar rotesc în continuare şurubul ce-mi intră în palmă, nu mă las, ananasul cu mărul şi stafidele se caută, se cer, se invocă. Îmi invadează nările mirosul scorţişoarei ascunzându-se printre bucăţile de măr, zahărul caramelizându-se pe marginea cratiţei, ananasul sfârâind de atâta căldură, lingura de lemn lovindu-se de pereţii de fontă, alunecarea lavei parfumate pe patul alb al aluatului şi gestul final, acoperirea plăcintei, sunetul scos de peria ce întinde pe crusta de deasupra mici dâre de lapte, ţeapa de lemn ce desenează ici, colo, guri de aerisire pentru aburul fierbinte şi gestul final, ploaia de mici cristale albe, ce se vor auri în cuptor, decor banal, dar sclipitor.

Zic şi apoi tac şi mă gândesc, au fost mâinile mele, au fost mâinile mamei, au fost ale Ioanei… Şi cred că povestea începe cu Ioana şi mărul dat pe răzătoarea de sticlă şi se termină cu mine, cu mâinile mirosindu-mi a măr ras şi mintea departe.

Dragostea trece prin stomac. Dar ştiaţi, nu-i aşa?

Related Posts

Tags

Share This

19 Comments

  1. In afara de galuste cu prune, iubim aceleasi lucruri, Ada. :)) Mai ales clatite cu dulceata de visine si placinta cu mere!
    Si e frumos cand trecem dragostea asta mai departe, la alte stomacele si alte inimioare. 🙂

    • Galustele cu prune sunt, pentru mine, unul dintre felurile cu eticheta comfort foods.
      Ingrasa groaznic, dar se mananca doar o data pe an. Hai, de doua ori. Howgh.

  2. treaba-i asta? Ai scris asa de frumos ca mi-a lasat gura apa la fiecare fraza noua…
    🙂

    • Rodica, bine ai revenit.
      Aia am si vrut:) sa va amintesc de mancaruri foarte, foarte simple. Si atat de bune.

  3. of…
    mai lasa dieta aia…
    savorbesti doar de spre atata dragoste si de atatea feluri e pur masochism 🙂

    • Nu las, nu las, nu ma laaaas!
      E ca si cum ai bea ceai dintr-o ceasca goala, if you know what I mean…

      • da, beau si eu uneori…
        si cat de bine mi-ar iesi, si in cate ceruri as intra dupa, tot ceasca plina e cea care…
        ma rog, stii tu.
        felicitari pentru vointa, invidia mea sincera pentru motivatie 🙂
        bine, nu invidie. admiratie… 🙂

  4. a propos de dieta…asteptam sa ne spui, cum e cu dieta la 30 ani 🙂
    n-am uitat!

  5. Chiar ca da..trece prin stomac 😉 Foarte frumos pui tu cuvintele pe hartie Ada 😉 Ati observat ca mancarurile care nu va plac, pe care nu le iubiti…nu va ies bine ? For me..the ultimate enemy is “ardei umpluti” 😀

    • :)) de ce? dupa ce ca-s asa de usor de facut si atat de gustosi? Probabil iti trebuie alta reteta.

  6. Mmm, ce de-a madeleine…
    …de toamna? … de casa? … de caldura? … de rasfat?

    Eu cred ca atunci cand esti mic-mic-mic si mananci taietei cu lapte, e (de fapt) musai sa te stropesti pe nas! 🙂

  7. Ale

    Frumos, frumos… eu as zice ca tine, dar Nora ar scrie asa: cutitul verde da coaja jos – hars, hars – mama nu se grabeste. De sus in jos, sus, jos, sa fie marul frumos si curatat de coaja. Cind termina, imi da o feliuta subtire, subtire, transparenta, asa, doar ca sa fiu sigura ca urmeaza marul cu biscuiti.

    Apoi potriveste rozeta aia mare peste mar si cu un sunet infundat, marul se deschide ca o floare. Zeama lui dulce e pe fiecare dintre lame si pe fundul mic de lemn pe care mama taie numai marul meu.

    Apoi paharul inalt, mixerul rosu, bazaiala aceea care vesteste intotdeauna ceva bun de mincat. Apoi biscuitii din sertar, din care primesc iar o bucatica mica, tot asa, sa fiu sigura ca bunatatea e aproape. Iar bizaiala. Vad castronelul mic. Acum e plin ochi cu pasta dulce, usor acrisoara, usor vanilata, usor sarata, usor din toate. Numai dragoste e din belsug.

    • oh, Ale, sa-i dai Norei sa citeasca atunci cand va creste…
      pana si eu, de la distanta am simtit dragostea asta in valuri…

      maine imi fac si eu mar cu biscuite… 🙂

  8. ceska777

    Placinta cu mere a fost ieri pentru noi foetaj cu mere, scortisoara si migdale….home-made. Nu cred ca mi-ar fi iesit strudelul. Inca visez la strudel cu dovleac……..
    Ieri aproape ca am vrut sa mananc si eu mere rase cu biscu.

css.php
Privacy Policy