Dreptul la replică: azi, gamerii
Am scris acum o mie de ani despre ce înseamnă să fii nevastă de gamer.
În seara asta, un gamer de profesie (tester de jocuri) s-a gândit să îmi lase un comentariu în care mă acuza de generalizări neobrăzate. Pentru că există drept la replică, iată, ce spune cititorul nostru, cu cuvintele lui:
“Articolul ista este clar o indemnare spre divort, nu alta, atunci cand spui numai partile negative, nu dai nici un sfat despre cum sa schimbi o problema, si mai si (da, da stiu, cacofonie) te dai exemplu cum ca a-i divortat si acum tie mult mai bine, atunci e clar un indemn spre divort.
Jur ca un articol care generalizeaza un tip de oameni asa de mult nu am mai vazut niciodata in viata mea, tu vorbesti de gamer ca si cum toti sunt la fel, toti nu merg la servici, toti nu au grija de copiii, toti adorm pe canapea in fata consolei(sau a calculatorului), si toti sunt niste paraziti, nu teai gandit macar o data in viata ta ca poate fi doar un hoby. ,,Nuuu, cum sa fac eu asa ceva? mai bine scriu despre toti care se joaca ca sunt niste paraziti, le spun sotiilor sa divorteze, si gata”.
Dupa cum am spus si mai sus, asa o generalizare nu am mai vazut in viata mea, si asta ma afecteaza cel mai mult, pentru ca si eu sunt gamer, si pot jura cu mana pe inima ca sunt un sot si un tata bun, si absolut nimeni nu ma poate contrazice, ma ocup de copilul meu de 4 ani, aduc bani in casa, si cand vine randul sotiei mele sa aiba grija de el eu joc pe PlayStation. Tu pana la urma ce vreai? ca toti gamerii sa se lase de hoby-ul lor(ca pana la urma e doar un hobu) si sa se puna sa aiba toata ziua grija numai ei de copiii, sa munceasca doar ei, in timp ce sotia sta si nu face nimic? ca cred ca asta te deranjeaza pe tine, ca gamerii sunt o ,,specia” de barbati care nu fac ei toata treaba si vezi doamne sotia trebaie sa imparta jumatate din sarcini cu ei.
Dupa cum am spus si mai sus, sunt gamer de profesie, adica sl;ujba mea e ca inaintea de a se lansa un joc sa testej acel joc ca sa fiu sigur ca totul e perfect, si da, am un salariu bun de 2.500 RON, sau mai bine zis decent deoarece lucrez ca game tester de 5 ani si am experianta lucru pentru care mi s-a marit salariul cu timpul, stiu ca tu si acele adepte ale tale vor spune: ,,mama ce prosti ma baga si ista” dar e adevarat, uitati aici doua articole ar unor ziare.
http://www.agenda.ro/news/news/22564/game-tester-meseria-preferata-de-tinerii-romani.html
http://www.citynews.ro/bihor/chestiunea-zilei-15/un-job-de-vis-game-tester-platit-sa-te-joci-98844/
Asta e cea ce vrueam sa zic, nu iti contrazic articolul, si nu spun ca nu exista astfel de oameni, doar las-o mai moale cu generalizarea.”
Dragă domnule,
Dacă ești un soț și un tată bun, felicitări. Probabil ești excepția care confirmă regula. Eu rămân la părerile mele, despre acei gameri care pun jocul înainte de orice. În rest, s-auzim de bine.
Related Posts
Tags
Share This
s-auzim de bine si sa invatam sa si scriem, zic:p
Pai nu ca la jocuri nu e cu scris, e cu click click
da,da, subscriu, eu cunosc doi game testeri care sunt, both, foarte ok si niste tipi responsabili. dar, ca in orice, excesul strica! si pe mine ma enerveaza uneori bancurile cu avocatii care ajung sigur in iad, dar, na…limba lumii sloboda.
Shirina, la ce subscrii?
Eu nu gasesc argumente in replica data de el. Pe principiul “nu, ca eu nu sunt asa”. Pai asta zice cam orice dependent. Dar na, chiar n-o fi omul, ii dau credit pentru ce zice. Dar nu pentru cum scrie, asta-i clar.
Stimate domn, cred ca e vorba despre o neintelegere corecta a termenului “gamer”. Dvs. il vedeti ca pe un job, pentru ca din asta traiti.
Pentru noi, toti ceilalti, gamerul nu este orice pesoana care se joaca pe calculator, ci pe cel care face asta in exces, la limita viciului.
E bine ca si-a gasit un job.
Draga domnule, o luati prea personal…
A fi tester este un job platit, a fi gamer este un hobby la alegere.
Nimeni nu spune sa renuntati la play station daca asta e hobby-ul dvs (btw in articol era vorba de mmorpg si raiduri…)
Verisoara mea, absolventa de UNTC si-a gasit job doar ca tester acum 6 ani. A ajuns atat de buna intre timp, incat a fost invitata in Islanda si acum in Olanda ca directoare a departamentului special. Dar asta e job-ul ei si il priveste ca atare. Nu isi neglijeaza casa ori familia pentru el. Ca hobby ii place sa citeasca, de exemplu.
Si eu am avut ca hobby un joc cu raiduri 🙂 dar a fost doar atat, o curiozitate si un hobby. Acolo, in joc, am cunoscut oameni minunati, dar si multi impatimiti legati de calculator, pe care nici noi, ceilalti, nu-i intelegeam… Iubitul meu inca mai joaca acel joc, cat timp eu imi scriu articolele pentru blog, de exemplu. Dar dupa aceasta vorbim, comunicam, avem preocupari comune si o relatie in adevaratul sens al cuvantului.
Ada nu se referea la genul acesta de oameni in articol, ci la cei pentru care jocul nu se termina niciodata, ne-existand o limita intre virtual si real. La cei care isi amana mereu viata pentru ca au impresia ca exista una mai buna in virtual.
Cunosc si eu persoane care au ajuns sa confunde virtualul cu real life-ul. Am vazut familii care s-au destramat din aceasta cauza, am vazut oameni care au ajuns sa se neglijeze reciproc si care puneau pe primul plan al vietii lor prieteniile si intamplarile din joc, mai presus de familie si casa. Oameni care faceau la propriu crize de isterie si sevraj daca nu jucau!
Si ii dau dreptate Adei, genul acesta de oameni sunt obsedati si pot sa devina chiar un pericol pentru familie, mai ales prin exemplul prost pe care il dau copiilor, prin lipsa de responsabilitate si asumare a raspunderii in lumea reala, prin nervozitatea lor crescuta si lipsa de rabdare… Nimeni nu poate sa traiasca alaturi de un om care se sustrage de la orice forma de comunicare si interactivitate cu cei din jur. No life-ri li se spune, nu stiu daca va e cunoscut termenul 😛
Ada, te rog scuza-ma pentru ditamai commentul…
Eu iti multumesc.
Doamne, Ada, domnul acesta o fi el gamer de mare succes, dar se vede treaba ca sta prost la alfabetizare… De unde concluzia ca nu-i bine sa testezi non stop jocuri pe calculator. Risti sa uiti sa scrii in propria-ti limba…
Nici nu merita bagat in seama, intra la categoria bonelor de duzina (cele care nu stiu cu cati de “I” sa scrie “Copiiiiiiiiiiiii”).
Ada, domnul tau cel suparat are niste mici probleme. Pe langa faptul ca scrie ceva mai prost decat fiu-meu (glumesc, dar ai prins ideea, fiu-meu are 4 ani si e nascut in afara tarii, iti dai seama ce bine scrie romaneste), nu prea stie nici sa citeasca bine. Pentru ca el s-a simtit lezat desi probabil nu intra in categoria descrisa de tine. Una din primele fraze din postul tau cu gamerii spune “Nu mă refer la cel ce se joacă o dată pe săptămână câteva ore, ca să se destindă, ci la cei ce trăiesc strict ca să se joace.” Cred ca de fapt l-a deranjat categorisirea ca “gamer” (desi, stimate domn, game tester does not equal gamer, cunosc si eu destui si toti sunt parinti dedicati si membri activi ai familiilor lor), asa ca s-a simtit dator sa se bage in seama… Eh, la fel cum m-am simtit si eu datoare sa ma bag in seama desi n-am spus nimic nou sau revolutionar :-)))
Ada, te pup, fii in continuare fata care esti, esti extraordinara si alegerile pe care le faci in viata iti apartin doar tie, noi doar te admiram din umbra :-)))
eu cred ca sotia lui ar trebui sa ne spuna cum sta situatia, cred ca ar fi ceva mai credibila …
Problema e ca in ziua de azi majoritatea copiilor de 10-15 ani isi petrec cam 8 ore pe zi in fata calculatorului numindu-se “gameri”. In felul asta peste cativa ani va fi plina tara de oameni aievea celui din articolul dumneavoasta.