Dumnezeu este fetiţ.
De vreo săptămână, cam în fiecare zi, Irina mă anunţă că se apropie Paştele. Asta înseamnă că vine Iepuraşul. La trei ani e cam complicat să-i explic povestea cu crucificarea şi scopul nobil în care Dumnezeu şi-a jertfit Unicul Fiu aşa că o lăsăm să-l aştepte pe Iepuraş. Care sigur îi va aduce dulciuri pentru că i-a adus ei deja, la grădi. Şi dacă a venit la grădi sigur vine şi acasă.
Astăzi a vopsit ouă, a frământat cozonac, a spălat vase, m-a ajutat la ordine şi curăţenie, a fost un îngeraş de copil.
Dacă în anii trecuţi aveam biserica vis-a-vis de blocul în care stăteam, azi lucrurile stau altfel. E ora unsprezece aproape şi încă nu ştiu unde e biserica dar V ne-a promis că ne duce să luăm Lumină.
– Cum să ne ducem? Şi cu copilul ce facem?
– Îl luăm cu noi pe copilul.
– Irina, vrei să mergi cu noi la biserică, să luăm Lumină de la Doamne-Doamne?
– Da! Am să melg cu oglinzoala asta!
– Nu, mami, mergi cu lumânarea ta cea albă, aia de la tine din cameră pe care mami o aprinde în fiecare an de Paşte.
– Nu, eu vleau să melg cu oglinzoala să-l machiez pe Dumnezeu! Că si el e fetiţ!
N-am mai comentat nimic. Acum doarme. Mă îndoiesc că voi avea inima să o trezesc aşa că probabil voi trimite bărbatul să ia Lumină şi eu am să rămân să pregătesc coşul de la Iepuraş.
Sărbători fericite!
păi voi aveaţi deja lumina. dormea şi n’ai mai trezit’o! asta e lumina!
părerea mea!
shine!
Cristian 🙂 We do shine. Multumesc.
Vai, ce frumos!
Sărbători fericite 🙂
hahaha, ce sweet!
eu am avut o tentativa de explicare a pashtelui si tot ce-am obtinut a fost: “cand ma fac io mare, ma fac zoldat. si-l bat pe zoldatii rau.”