Dumnezeu este fetiţ.

26 Apr 2008 by Ada

De vreo săptămână, cam în fiecare zi, Irina mă anunţă că se apropie Paştele. Asta înseamnă că vine Iepuraşul. La trei ani e cam complicat să-i explic povestea cu crucificarea şi scopul nobil în care Dumnezeu şi-a jertfit Unicul Fiu aşa că o lăsăm să-l aştepte pe Iepuraş. Care sigur îi va aduce dulciuri pentru că i-a adus ei deja, la grădi. Şi dacă a venit la grădi sigur vine şi acasă.
Astăzi a vopsit ouă, a frământat cozonac, a spălat vase, m-a ajutat la ordine şi curăţenie, a fost un îngeraş de copil.
Dacă în anii trecuţi aveam biserica vis-a-vis de blocul în care stăteam, azi lucrurile stau altfel. E ora unsprezece aproape şi încă nu ştiu unde e biserica dar V ne-a promis că ne duce să luăm Lumină.
– Cum să ne ducem? Şi cu copilul ce facem?
– Îl luăm cu noi pe copilul.
– Irina, vrei să mergi cu noi la biserică, să luăm Lumină de la Doamne-Doamne?
– Da! Am să melg cu oglinzoala asta!
– Nu, mami, mergi cu lumânarea ta cea albă, aia de la tine din cameră pe care mami o aprinde în fiecare an de Paşte.
– Nu, eu vleau să melg cu oglinzoala să-l machiez pe Dumnezeu! Că si el e fetiţ!
N-am mai comentat nimic. Acum doarme. Mă îndoiesc că voi avea inima să o trezesc aşa că probabil voi trimite bărbatul să ia Lumină şi eu am să rămân să pregătesc coşul de la Iepuraş.
Sărbători fericite!