Emoții de nou început

7 Feb 2011 by

De câteva nopți mă obsedează gândul că acuș-acuș nasc și ce mă fac eu, dacă mă apucă în miez de noapte. Ce fac cu Irina? Am tot ce-mi trebuie pentru Lioara? Sunt eu pregătită pentru un eventual debut de viață furtunos? Sunt obsesii de gravidă, recunosc, dar când începe să tropăie piticul, până nu-i dau ce vrea, nu se lasă.

Așa că la fiecare tură de cumpărături săptămânale, trusoul Liei mai crește puțin. Nu-mi fac probleme cu pătuțul ei, Laur e perfect capabil să-l monteze în 20 de minute, lenjerie și păturici avem de la Irina. Acum am început să strâng: body-uri mici, un costumaș, primul pachet de pampers, primele șervețele umede, serul fiziologic, cremele fără de care nu se poate trăi, tot ce înseamnă consumabile pe care prefer să mi le cumpăr eu, nu să las bilet bărbatului. Mai am de recuperat scoica de mașină și celelalte lucruri promise de prieteni: un coș, cădița, alte nimicuri.

Am studiat azi și niște biberoane, dar m-am abținut. Poate data viitoare.

Una dintre întrebările cele mai grele a fost: Ce facem cu Irina, dacă în miez de noapte trebuie să ajungem la spital? Sculăm copila, îmbrăcăm copila, luăm copila pe sus și o târâm cu noi? Exclus. Am două variante de back-up, din două, una sigur va funcționa.

Suntem gata? Nu. Dar încet, încet, vom fi!

Related Posts

Tags

Share This

26 Comments

  1. Lala

    Dilema ” ce fac cu pustiul nr 1 daca ma apuca nascutul in miez de noapte ? ” mi-a batuit capul si mie tot trimestrul III.
    Ajunsesem pana si la varianta nebuneasca ca imi urc posteriorul in masina si ma duc singura la spital 🙂
    Eram in stare sincera sa fiu.
    N-am nascut noaptea, am nascut la 9 dimineata si l-am lasat acasa cu verisoara lui mai mare cu 8 ani ca el, eleva de liceu, singura disponibila in acel moment.
    Stiind ca nu am ajutoare disponibile am pregatit tot ce era necesar inainte, haine, cosmetice, mancare in frigider pentru 3 zile ( nascand imediat dupa Craciun aici am avut avantajul ca erau oricum destule preparate ). Patutul l-a montat consortul cu juniorul dupa ce am nascut.
    Eu pana la urma am avut cezariana de urgenta dar nascand la privat nu a trebuit sa ma ingrijorez si ca trebuie sa vina tati de n ori pe zi cu mancare la spital sau alte lucruri necere mie sau lui bebe, clinica mi-a oferit tot ce aveam nevoie, asta fiind unul din motivele pentru care i-am ales si oricum dupa 2 zile si jumatate m-am externat.

    Si mie mi-a stat pe creier cum o sa ma descurc singura toata ziua cu 2 copii acasa, daca nu am uitat tot ce invatasem anterior la cel mare, diferenta de varsta fiind de 7 ani.
    Insa am descoperit ca e ca mersul pe bicicleta 🙂
    Nu uiti!
    Din contra, esti mai sigura pe tine, ei decizi mai rapid, totul vine mai natural.

    Asa ca Ada eu sunt convinsa ca te vei descurca minunat!

    • Lala

      Scuza literele lipsa si diverse alte greseli, nu imi bausem toata cafeaua 🙂

  2. Ale

    Fato, nu mai cumpara haineeee. Io cui le dau pe-ale Norei si haine o sa tot primesti.

  3. da, da nu mai lua hainute:) Iar biberoane daca iei vin la tine si ti le arunc;)) daca e vreo criza de nu se mai poate fara, exista farmacii nonstop. daca le ai inc asa, le vei folosi fara sa fie neaparat nevoie, tentatia e mare in primele 2 saptamani cand urla homronii si nu mai gandesti prea limpede.

    In rest….e putin scary, da ce frumooooooos!!!

  4. Scoica stii ca e la mine la cabinet sus pe dulap 😀

    G

  5. Buburuza

    …Sau o sa povesteasca si Irina asa cum povesteste (cu maxima emfaza) fetita unor amici: cum a fost noaptea cand “am mers NOI la spital ca sa-l NASTEM pe Biju” :))

  6. Ale

    Da, sa stii ca si eu ma gindeam ca Irina e destul de mare sa o luati cu voi. Nu ca-mi retrag oferta, dar ar fi frumos sa fie acolo cind o s-o duca pe Lioara pe hol in incubatorul ala pt cezarieni, indiferent ca-i zi sau noapte. E si dreptul ei. Apropo, ai intrebat-o si pe ea ce vrea? O data in viata i se naste surioara…

    Si dupa, recuperam noi copilul cumva.

  7. Ada, cand e termenul tau? Ma apuca ingrijorarea cand vad cat esti de pregatita, eu inca stau linistita, nu am facut cumparaturi, desi voi naste inaintea ta… dar cum spunea si Simina, nu trebuie sa fugim la spital dupa prima contractie. Cu Matei m-a apucat noaptea, dar am mers la spital doar dimineata si tot am nascut pe la 3pm.

  8. Natalia

    Daca ai alaptat-o pe Irina si stii cu ce se maninca treaba asta, nu ai nevoie de biberoane acum. Nici sa nu le cumperi, vorba Sabinei, exista farmacii non stop, in cazuri extreme.
    Ce mic e body-ul din poza, nu-mi vine sa cred ca toti am fost asa de mici cindva.

  9. marimea 50, incape in el circa 2 saptamani 😀

  10. ne, ne, ne… Am luat 54 😀

  11. 🙂 mai e putin … eu vad toate aceste pregatiri ca fiind foarte normale si naturale… Spor la cumparaturi si ganduri “panicoase” cat mai putine. La vremea lor, se vor aranja toate si va fi bine! 🙂

  12. Suntem gata? Nu. Dar pe bebe nu il intereseaza, decat sa il iubesti si sa il tii in brate. Am aceleasi dubii (37 saptamani, inca full time employed), dar incerc sa fiu cat mai calma si sa ma odihnesc muult 🙂

    • Monia, 37 de saptamani si inca mergi la lucru?? Respect! Dar ai grija de tine, e important sa mai stai si pe loc.

  13. Spune-mi ca nu ai luat Pampers, ci ai ales ceva mai “natural” decat chimicalele din Pampers ca altfel, ca si Degetica, vin si te bantui. Si da-le incolo de biberoane, eu am cumparat o multime si nu le-am folosit deloc, le-am dat care incotro. Si sper ca si servetelele umede sunt altceva decat Pampers, ai ajuns la DM?

    • I have the right to remain silent. Because I know everything I say can and will be used against me in a court of justice 😀
      Nu, Maria, n-am ajuns la DM. Abia ma mai tarasc pana la orice hipermarket are buda.

  14. alina

    Doamne, cat de cunoscut imi suna oful asta “ce se intampla cu primul copil cat timp se naste al doilea?!” …
    Mda, la mine backupurile n-au functionat tocmai regulamentar, dar in cele din urma ne-am descurcat.
    Evident ca travaliul cu Anna m-a apucat exact spre noapte si, desi am crezut ca rezist pana dimineata, sa n-o trezim degeaba pe Maria, pe la 4 am n-am mai putut, plus ca aveam panicile cat casa, doar era VBAC … asa ca in loc de hubby care sa ma duca la spital si sa-mi fie support person, am ales sa merg cu backupul si sa-l las pe tati acasa cu fata. Au venit la spital in timp util, tinand cont ca travaliul meu s-a prelungit aproape de 24 de ore … si pana la urma nici de hubby n-am avut prea mare nevoie, asa ca Maria a petrecut nasterea Annei in spital, pe holuri la plyagroundul de acolo, vazandu-si surioara la foarte scurt timp de la nastere (cam 10 minute as zice)
    Idem la Catrina, de data asta stiind ca merg direct la operatie, planul asa a si fost intocmit – mergem cu catel cu purcel la spital, iar acolo avem babysitteri de rezerva in persoanele nasilor. Anna a dormit in carucior destul de multicel, obosita de la joaca si asteptare, iar Maria a citit si colorat in camera de oaspeti a maternitatii. Amandoua au facut cunostinta cu mezina la mai putin de jumatate de ora de la nastere, iar imaginile de atunci, cu ele tinand-o in brate, nici macar inca imbaiata si curatata corespunzator, sunt printre cele mai de suflet fotografii de familie pe care le avem!
    Nu regret nicio secunda ca am trecut peste temerile (cele mai grave, asa pareau la momentele respective) ca n-o sa priceapa nimic, ca sunt prea mici, ca n-are rost, ca e stresant, obositor, o grija in plus, si le-am lasat sa PARTICIPE. Recomand cu caldura. Desi imi imaginez ca in spitalele romanesti e departe de a fi atmosfera din spitalele de aici. Dar, pe de alta parte, Irina e mult mai marisoara.

    Eu cred ca faptul de a le fi implicat atat pe Maria cat si pe Anna in aducerea pe lume a urmatorilor bebelusi din familie a contribuit la asimilarea relatiei dintre ele inca dinainte de a incepe, le-a pregatit, le-a responsabilizat, le-a dat importanta cuvenita (aici adaug si hotararea de a-i lasa Mariei privilegiul alegerii numelui pentru Catrina, din lista de 3 favorite).
    Nu pot baga mana in foc ca metodele noastre au fost principalii determinanti, poate este si personalitatea copilului, poate si mana lui Doamne Doamne, insa sunt fericita mama a trei surori lipite una de alta cu superglue!! Cu toate impunsaturile si dorintele de a face totul in gasca asociate. Fiindca, sincer sincer sincer, eu nu-mi aduc aminte ca intre ele sa fi fost un singur moment in toti acesti ani de “da-te la o parte, e mami a mea!, ba a mea!, ba a mea!”. Sunt gelozioare mici, pe bucatelele de “de ce ea poate sa faca x lucru si eu nu”, insa nu pe imparteala parintilor. Nu avem contabilitatea pupicilor si imbratisarilor vatamata de ranchiune si mi se pare fantastic sa vad ca, pupand pe una din ele, celelalte se arunca sa pupe la randul lor, nu sa ceara sa fie pupate! 🙂

    Iar in privinta ingrijorarilor, tine minte doar atat: TIMPUL de impartit doare cel mai tare! Asigura-ti toate ajutoarele pe care le poti antama, da-le lor in seama orice domesticareala trebuincioasa urgent, si acorda-ti rasuflu pentru odihna, lucruri pe care cred ca oricum le stii si tu. Caci asta va fi cel mai greu: sa inghesui TOT in aceleasi neprelungibile 24 de ore!

    Dar, cu toate grijile si greutatile si inevitabilele panici, chiar si a doua 9si a treia!) oara, va fi minunat, te asigur! 🙂

    Pupacim cu drag.

    • Alina, spitalele romanesti nu au camere de joaca si nici sali de asteptare. Au doar coridoare de pe care esti usuit ba de asistente, ba de brancardieri. Nu, nu intentionez sa o iau pe Irina la spital in ziua cu pricina, daca totul merge bine si vom putea programa nasterea la o ora civilizata din zi, Irina va merge la gradi, apoi va fi preluata de una din bunici, la noi acasa. Ma mai gandesc daca in cele doua zile si jumatate cat voi sta in spital (sper sa nu fie mai mult) e bine sa vina in vizita. Tin musai sa fie acasa atunci cand o vom aduce pe Lia de la spital, pentru ca optiunea ei nr.1 a fost “eu ma duc la buni si la tati”. Ori asta nu vreau sa se intample. In rest, vom incerca sa nu-i schimbam Surorii celei Mari prea mult din rutinele zilnice. Poate ar merita scris despre cum pregatesti copilul mai mare pentru aterizarea celui mai mic. O sa ma gandesc si la asta.

      • alina

        Stiu Ada ca nu-i nici pe departe aceeasi atmosfera. Dimpotriva, e … cum n-ar trebui sa fie. Implic-o insa cat poti si unde poti. E mare lucru. Chiar daca ea are ezitari (firesti). Sa simta ca Lia e si a ei. Conteaza enorm, ai sa vezi.
        Eu le-am tarat pe ale mele (n-am avut alternativa) la toate controalele si scanurile … au stiut tot din momentul in care au fost capabile sa priceapa. Si mi-am dat seama ca au fost gata, cand bebe a aparut live printre noi.

        • La noi Sofia a venit a doua zi spre seara in vizita si a fost extrem de fericita si incantata de bebelus..
          Daca nasti la Municipal si totul merge bine, poti pleca a treia zi. Eu am nascut joi la 12, sambata la ora 16 ma suiam in masina sa merg acasa. Si asta pt ca a fost sambata si dr meu a venit un pic mai tarziu.Altfel, cred ca la pranz as fi fost acasa. Medicul tau era pe-acolo de dimineata, facea si el externari la greu:)

          • Pai da, la Irina nascui marti dupa-masa si vineri la pranz eram acasa. Medicul meu zice ca graviditatea si apoi nasterea nu sunt boli. Suntem oameni sanatosi, de ce sa stam in spital? N-avem treaba pe-acasa?

css.php