End of a road

24 Sep 2012 by

Sunt la un capăt de drum, e momentul ăla când îți dai bocancii jos și-ți miști degetele de la picioare, sau, ca să fie mai elegantă imaginea, arunci cât colo pantofii cu toc și-ți masezi ușor interiorul tălpii, pe care n-o mai simțeai de câteva ore, dar… suferă baba la frumusețe, noblețea te obligă să stai drepți. Nu e capătul tuturor drumurilor mele, e doar unul dintre ele ajuns la final, mereu merg pe mai multe cărări, deși simt pe dinăuntru că poate-s prea în vârstă pentru scamatorii d-astea, poate ar fi totuși cazul să mă mai și potolesc.

Nu pot încă spune ce e, e frumos și în același timp puțin trist, dar e mai degrabă frumos decât trist și asta mă bucură până la urmă.

Alerg mult, cu celelalte perechi de picioare, nu mă plâng, e ok să ai unde să alergi și pentru ce. De-aia sunt ușor criptică, trebuie să se mai aprobe una, alta, puțin la alt nivel, dar sper că… miercuri suntem gata și pot să vă arăt un film, un print screen, un preview, ceva care să vă lămurească. A fost cât pe ce să fim primii, cât pe ce… Nu-i nimic, e bine să fii și pe locul doi, îi tot spun Irinei, și argintul tot metal nobil se cheamă că este, ba chiar mai nobil decât aurul, pentru că e-n stare să sfințească ape și să curețe trupuri.

Pe miercuri.

 

Related Posts

Tags

Share This

6 Comments

  1. iti dai seama cam cate refresh-uri o sa dau miercuri, inca din zori, nu? de-abia astept sa aflu despre ce este vorba, am facut deja vreo 3-4 scenarii. astept cuminte 🙂 si orice-ar fi sa fie intr-un ceas bun!

  2. Teo

    Deci de miercuri iti pui alti bocanci si pornesti pe alt drum ?

    • M-am gandit la niste pantofi cu toc de 7 cm, lat, din cei cu bareta si bot rotund. Da, incepe alta carare, paralela cu toate celelalte.

  3. Deea

    New job? New house? New country? New book? 🙂

css.php
Privacy Policy