EQAO

24 May 2017 by Ada

Zilele astea, Irina dă examenele de clasa a șasea. De la toamnă va merge la Middle School (sau Junior High) și avem deja în plan prom și rochie și dans (?!?) pentru finalul acestui an școlar. Dar până una alta, avem EQAO. Mai pe lung, Education Quality and Accountability. De fapt nu e examenul care le va defini viața, nu e chiar treapta de pe vremea noastră, ci e o evaluare a școlilor, a calității predării și a sumei de cunoștințe cu care elevii rămân în acea școală.

Mi-aduc aminte examenul meu de treapta I. Doamne, ce emoții, ce spaime, ce dur, ce greu, ce mult, ce stress…

Mă uit la Irina, e senină. Trei zile are examen copila. Ieri a dat engleză și matematică. Azi dă engleză scris și oral. Mâine încă o probă cu matematică. Eu, ca orice mamă româncă, am început să mă agit de la începutul anului. Am printat exemple de subiecte de examen. M-am luat cu mâinile de cap. M-am pus pe capul fetei, am tocat-o, i-am luat dicționare, i-am dat suplimente (exagerez, doar mă asigur că mănâncă mâncare și nu prostii mereu). Fata noastră trece prin toată experiența fluierând. Se duce la bibliotecă la Community Center, se întoarce cu un teanc de 10-15 romane de fiecare dată, încă nu știe sigur cum se scriu chestii banale și de toată ziua în limba engleză, cât despre matematică, e tufă.

M-am dus la școală. Am stat de vorbă cu diriga ei. A zis stai cucoană liniștită, fata e bine. De restul clasei mi-e mie frică dar Irina se va descurca, uite, vine Mr. M și face matematică de trei ori pe săptămână suplimentar cu ei, avem program de spelling, lasă că ne ocupăm noi. Doamnă, sunteți sigură? Nu putem și noi să luăm nici o cărticică de exerciții, nu există culegeri, caiete speciale, nimic?

Ba există, lucrează la școală din ele.

Păi și e suficient?

E suficient.

Are you sure?

Positive. Good Day.

Săptămâna trecută copila mea cânta în corul de clopoței, la concertul de primăvară. Am plâns. Habar n-am avut că Irina e în corul de clopoței. Când o întreb ce a făcut la școală, de obicei răspunsul ei e Nimic. Ce ai învățat la școală? Nimic. Păi eu de ce te trimit, maică, la școală, ca să faci tu nimic? E, zice ea și dă din mână a lehamite, nici nu-ți dai seama ce tare mă plictisesc colegii mei și cum n-am ce vorbi cu ei. Fato, lasă colegii eu te intreb de Mrs. B. Aaaa. Mrs B e the best teacher in the Universe, don’t worry.

Și unde nu mi se culcă mie copila pe această ureche de pluș și prin februarie așa, ne trezim cu un proiect notat cu … – 2. Minus Doi. Whaaaat. Scris detaliat cu roșu, de mână, frumos, dragă Irina, ăsta nu e un proiect de nivelul tău, tre să te străduiești mai tare, sunt foarte neplăcut surprinsă de așa o lucrare pe care scrie numele tău sus, ești sigură că doar atâta poți?Semnat Mrs.B.

Știți, eu sunt mama aia care nu i-a luat copilului pix Friction în clasa a doua și a dezinstalat spelling-ul din wordul cu care lucrează.

Ce făcuși, Irino? Ia hai să povestim noi cu Mrs. B.

Lacrimi de sânge albastru s-au scurs pe degetele ei pătate de cerneală și când n-a mai suportat dezamăgirea din glasul dirigăi, a rupt-o la fugă pe hol. Noooo, nooo, nooo, vino matale înapoi cuconiță, stai și înghite-ți papara.

Uite, dragă Airina, zice Mrs B. te duci frumușel acasă refaci ~~mizeria asta de proiect~~ proiectul și mi-l aduci într-o formă de care să nu-ți fie rușine, mbine? Promiți? Hai, lecția de azi a fost despre second chances, go hit the books.

A urmat March Break și vreo șapte variante de proiect corectate de Mama (adică de mine, da?) și de Tata la sânge, cu creonul roșu pe hârtia de dictando, până a cerut copila time-out. Ca la judo. A bătut (la figurat, desigur) cu degețelele pe saltea.

Vineri m-am dus la școală. Doamna B, urmează Long Weekend și pe urmă trei zile de examen, e gata fata asta de examen? Că am auzit că rezultatele se duc la Middle School și alea decid în ce clasă va intra.

Nici eu n-o să știu rezultatele, că le ia cărțile și le trimite direct la minister, zice Mrs. B, abia în septembrie se afișează pe site. Dar copila e gata. Am lucrat mult, a progresat fantastic de la ultima noastră discuție, don’t worry she will be just fine.

Mama româncă s-a burzuluit pe dinăuntru. Cum adică Just fine, cucoană, păi ce, copilul meu e de just fine… Dar mi-am mușcat buzele și-am tăcut și-am plecat acasă să ne bucurăm de Long Weekend și Victoria Day.

Până marți am tot zis: puiule, ai examen, te mai uiți și tu pe niște cărți? Noo, n-am pe ce să mă uit, va fi bine. Ce film vedem diseară?

Și s-a dus Irina cu copiii pe afară și-au venit prietene în vizită și s-a dus și ea pe câmp să joace catch și baseball și n-a avut fata mea nici o apăsare. Eu mă învârteam ca leul în cușcă. Duminică ne-am certat. Rău. Din alte motive. Da, ne certăm des, ce să facem. Luni iar am zis: fato, mâine ai examen. Da, știu, e ok, don’t stress. Chillax, Mom.

Ooo eu când aud asta cu Chillax (forma prescurtată de la Chill and Relax!) mă apucă spumele cele mari. Mbine Irino, lasă că vedem noi.

Ieri prima zi de examen, o duc la școală, o pup pe frunte, hai baftă, să te concentrezi, să ai grijă, să fii atentă, să nu te repezi, să…

Mooooom

Așa tare-și dă fata ochii peste cap că mă tem că va rămâne cu ei scrântiți într-o zi…

Și pleacă de lângă mine hăulind May the Odds be ever in our favor și eu rămân cu gura căscată pe terenul de baschet.

Iese fata din examen (la trei și un sfert, regulamentar), cum fu, mămicule?

Bine. No problem. M-am descurcat. Am terminat prima.

Not good, I am telling you.