Eşti însărcinată?
De câteva zile tot aud întrebarea asta. Şi de fiecare dată rămân interzisă.
– Eşti însărcinată? Cât mai ai? Ştii ce e?
Da, sunt însărcinată, de 29 de săptămâni! Pe cuvânt, mai am vreo două luni şi jumătate şi nasc. Probabil am trecut de pragul acela în care oamenii puteau presupune că am pus la loc câteva kilograme. N-am ascuns sarcina asta, n-am purtat haine lălâi, m-am îmbrăcat normal. Am două perechi de pantaloni de gravidă şi două sarafane. N-a fost nevoie de mai mult. Ştiu ce e. Fetele sunt bune, da, aşa e, mai am una acasă, cunosc.
Am în plus: cârcei, insomnii, picioruţe aplicate cu măiestrie în ficat, greţuri vagi, respiraţia ceva mai greoaie şi mici crize de depresie legate de ideea de spital, spitalizare, anestezie, ace, tăieturi, supă clară, bancnote mici, bancnote mari, kitul de epidurală şi alte neplăceri ale naşterii în România.
Ce n-am: răbdare. Nu mai am răbdare şi nici prea multă compasiune pentru cei din jur. Recunosc. Aş sta numai în pat şi refuz să mă mai uit la ştiri. Nu mai pot. Mai bine citesc agenţiile, e mai puţin deprimant. Refuz şi orice discuţie despre starea jalnică a României, a spitalelor, a oamenilor care încă n-au emigrat, nu mai pot să mă întristez atâta de cât de rău merge ţara, oricum e inutil şi nu vreau să-mi las acum venele lungi, vreau să mă gândesc la lucruri frumoase, vreau să-mi găsesc balansoarul de alăptat, vreau să apuc să pun în ordine haine mici şi mai mari, vreau să mă bucur de ce mi se întâmplă, o să mă gândesc pe urmă şi ce nasol e să-ţi dispară 25% din venituri şi ce nasol e că au crescut preţurile la orice. Acum, în ciuda pesimismului care ne sufocă, eu vreau să mă bucur şi să zâmbesc şi să cânt.
Ieri am făcut ultima emisiune live. Mai mult din picioare, ca şi data trecută. Liei nu-i place să stau pe scaun. Nici să conduc nu-i prea place. Nici să stau ghem. Nici să beau prea multă apă. Muzica îi place, reacţionează de fiecare dată la muzică tare. Mai ales la Phoenix. Şi la Freddie Mercury. Şi-i place când o mângâi. Vălureşte şi ea, cum poate, uneori aşa de încet, că ai zice că se mişcă în reluare ori cu încetinitorul.
Sora cea Mare dă şi ea din picioare, aşteaptă să vină ziua ei, să vină Belle, să-şi vadă tortul cu pisici, să fie petrecere, să primească (IAR) cadouri şi să cânte din toate puterile “Dragostea din tei”, spre disperarea mea, nu de alta, dar speram s-o pot feri de Ozone şi numanumaiei… N-a fost să fie.
Related Posts
Tags
Share This
felicitari! asa sa tot primesti complimente! 🙂
Da? Nu m-am gandit ca e un compliment. Aaaa… Deci era un complimeeeent! 🙂 Credeam ca doar papadia face misto de mine de fiecare data cand ma intreaba “nu cumva esti gravida? fa-ti un test!”
Mai rau este atunci cand, la cateva luni dupa ce ai nascut, sa-ti puna lumea aceasta intrebare… 🙂
Aia depresie! 🙂
🙂 Da. Nici la asta nu m-am gandit!
Inseamna ca la Irina nu ti s-a intamplat, felicitari! 😉
Mie mi se intampla frecvent… :(( Am ramas cu un burtoi ca de luna a sasea, la pachet cu depresia de rigoare! 🙂
Te rog, nu te deprima! Mai bine ia-ti inima in dinti si mergi la nutritionist. Eu am mers abia cand Irina avea 3 ani. Si am regretat timpul pierdut!
Ai dreptate. Mai ramane doar sa depasesc scuza critica cu ”chiar nu am timp de mine acum”. Cu doua dinamite de 9 luni, in prag de explozie in orice moment, numai de mine nu gasesc timp sa ma mai ocup… Dar vine curand si momentul sa ma reintorc catre mine! 🙂
Pe tine te felicit, asemeni lui Gabi, pentru ”performanta” de a ti se vedea sarcina abia acum, la 29 de saptamani… Nu ca n-ar fi un lucru minunat sa ti se vada burtica si minunea dinauntrul ei, insa face bine la self-esteem dupa nastere. 😉
Da, tu stii cel mai bine cand e timpul. Doar nu uita vorba mea: timpul nu creste in copaci, timpul ti-l faci:) Eu planuiesc sa ajung INAINTE de nastere la: mani, pedi, masaj, tratament facial si cosmetic plus un tuns, sa ma simt bine. Mai am 2 luni la dispozitie:))
si eu am avut mari probleme cu stima de mine dupa nastere… cand m-am trezit acasa cu un bot in brate si 97 de kg in carca, am inceput sa plang. Acum am 70 (am 174 cm inaltime), dar tot nu e ca la inceput. 😉 … am pornit de la 60…
Inteleg ca ai reusit sa faci ceva schimbari in alimentatie cu ajutorul nutritionistului. Incerc o mica indiscretie: cat ai luat pana acum in sarcina cu Li?… banuiesc ca nu ai facut abateri alimentare majore de la lista data de nutritionist…
in alta ordine de idei, blogul are o problema de vizualizare pe chrome. a trebuit sa deschid modzilla ca sa pot sa citesc.
Iti spun sincer ca habar nu am. Nu m-am cantarit. Insa in afara de burta… Deocamdata sunt ok. Din vremea dietei am ramas cu cateva principii pe care ma straduiesc sa nu le incalc foarte tare: nu amestec fructe cu carnuri si supe. Las cel putin doua ore intre mese. Si mananc des. Am transmis problema cu chrome.