Evanghelia după La Leche League sau iadul bunelor intenții
Acum că săptămâna alăptării s-a încheiat de ceva vreme și după ce am refuzat să mai împărtășesc din vastele mele experiențe pe alte site-uri specializate în diseminat conținut scris pe gratis de altcineva, e momentul să susțin propria mea sesiune de evanghelizare, în atenția proaspetelor viitoare (sau de-abia) mămici.
Ce n-am știut la Irina și am aflat pe pielea ei și a mea despre alăptat:
1. N-am știut că doare.
Doare foarte tare, în special în primele zile și nopți, mai ales atunci când nimeni nu ți-a arătat cum se face și nu ți-a explicat că nu e normal să doară. Rănile de pe sfârcuri nu se vindecă decât dacă le ții la aer, le ungi cu pomezi, le lași iar la aer și le protejezi prin orice mijloace, de orice natură (cupe de plastic cu găurele, tampoane speciale, protecții de silicon). Rănile trec cu adevărat abia când pruncul învață să prindă corect mamelonul și pentru asta are nevoie la început de un gest blând, dar ferm, care nu poate fi descris în cuvinte, dar pe care vi-l arăt cu plăcere. Are de-a face cu rugby-ul și cu pasele înapoi.
2. N-am știut că nu se poate alăpta din orice poziție, în ciuda miturilor despre femeile mai simple decât mine care alăptează și din picioare, sprijinite de un gard sau, mai cool, în timp ce merg.
3. N-am știut că există pusee de creștere și, de aceea, am băgat supliment de lapte praf și după trei săptămâni glorioase de pompat câte 30 de ml cu pompa manuală, am înțărcat cu succes un prunc care urla “de foame”.
Konet film, partea 1.
Sezonul doi din serialul cu alăptarea încă se mai filmează pe platourile noastre.
Ce am aflat între timp:
Pentru a alăpta cu succes, eu am avut nevoie de:
1. pernă de alăptat, tip covrig – uitați orice altă formă, din experiența mea și a prietenelor mele, e vax. Investiți, deci, într-o pernă, sunt bani bine plasați.
2. pompă de sân electrică. Indiferent de firmă, câtă vreme e electrică, poate “exprima” (cum cu umor au tradus cei de la Avent) 40 de ml de lapte în cinci minute, pe ceas.
3. Un pat cu tăblie tare sau o canapea dreaptă sau multe perne de care spatele mamei să stea bine sprijinit și confortabil, cu pruncul pe perna de alăptat. Astfel, copilul e suficient de sus fără să fie nevoie să fie susținută greutatea lui de brațele mamei, mama stă comod și nu obosește. Minunate sunt balansoarele speciale pentru alăptat, cele cu brațe și cu scăunel pentru picioare. Poziția corpului mamei în timpul alăptării este foarte importantă. Nu veți putea alăpta bine dacă stați chinuite pe marginea patului și durerile de coloană se completează cu cele de sfârcuri. Poziția copilului este la fel de importantă. Burta bebelușului trebuie să fie lipită de burta mamei.
4. Dacă epiziotomia/cezariana vă permite să alăptați din poziția culcat pe o parte, e cel mai simplu atât pentru mamă cât și pentru copil, mai ales noaptea.
5. Alăptatul la cerere nu este o chestie ilogică și împotriva firii, deși în primele 5-6 săptămâni poate părea o corvoadă. Copilul și sânii dumneavoastră își crează un sistem, un modus vivendi. Cu cât copilul stă mai mult și mai des la sân, cu atât învață să sugă mai bine și producția de lapte se stabilizează mai ușor. Asta nu durează etern, e vorba de câteva săptămâni, între 5 și 8, dacă aveți noroc, între 5 și un pic prea multe, dacă aveți ghinion. Oricum ar fi, până împlinește 40 de ani, sigur îl veți înțărca și pe copilul ăsta. Vestea bună e că din momentul în care începeți diversificarea, mesele de lapte scad ca număr în mod firesc, deci, mușcați glonțul și stați cuminți o vreme. Atâta vreme cât nu simțiți că înnebuniți de-a dreptul dacă vă mai atinge cineva sfârcurile. Când atingeți acest prag, chemați o specialistă în alăptare, revedeți recuzita, poziția, pompați nițel să mai desfundați canalele, stați cu țâța-n vânt și luați-o de la capăt. Sau, dacă nu puteți și nu puteți, asumați-vă chestia și treceți pruncul pe lapte praf. Orice ați alege, sănătos este ca, măcar o dată pe săptămână, pruncul să tragă și un biberon (cu laptele matern sau cu lapte praf, oricare merge) ca să nu uite cum se suge și din tetină.
Mai aveți nevoie de:
1. un mediu prietenos. Trimiteți la plimbare orice personaj care manifestă isterie în oricare dintre direcții. Nu vă lăsați împinse în spirala autoînvinovățirii.
2. liniște și intimitate (asta însemnând că NU se alăptează cu soacra/mama peste umăr ori sora cea mare plescăind din buze în nasul bebelușului. Alăptatul e un act INTIM între mamă și bebe, măcar până vă prindeți ce mama naibii faceți acolo).
3. suport din partea familiei și a soțului/tatălui copilului (pe cât posibil).
4. mâncare și băutură. Asta însemnând că trebuie să mâncați și să beți apă, ceai, lapte, suc, cafea, ce vă priește și vă menține rezervele de energie la nivel de supraviețuire. Vi se va părea hilar, dar multe dintre mamele pe care le cunosc (și eu nu sunt o excepție, din păcate) nu mănâncă suficient în fiecare zi, uită să bea apă și se dau de ceasul morții pe marginea unei cafele decofeinizate. Screw decaf. Beți o cafea cinstită, cu bun simț, nu o să moară nimeni. OK, poate nu chiar un espresso sau o cafea instant, cum am făcut eu și am regretat apoi toată ziua. Dar o cafea normală (ok, poate puțin mai slabă decât de obicei) nu va distruge permanent creierul bebelușului.
5. Puțin tupeu și puțină decență. Dacă trebuie să ieșiți în oraș, ieșiți cu copilul. Dacă trebuie să-l alăptați în public, o puteți face, fără ostentație. Un sutien special și o eșarfă sunt tot ce vă trebuie. Asta și un loc în care să stați comod. Din ce în ce mai multe spații publice sunt dotate și cu camere pentru schimbat copiii și pentru alăptare. Folosiți-le. Dacă apăsați pe clanța ușii unei astfel de camere și e închisă, cereți cheia. Dacă e cineva înăuntru, așteptați-vă rândul. Nu dați buzna să vă schimbați bebelușul dacă altă femeie își hrănește acolo pruncul. 10 minute nu dau turcii.
În atenția aparținătorilor:
Tinerele mame n-au făcut singure acești copii. Chiar dacă nu puteți alăpta sau vi se pare că sigur v-ați descurca mai bine, abțineți-vă de la comentarii. N-au nevoie să audă decât că sunt frumoase, chiar și așa, cu cearcănele până la brâu, nepieptănate și nedușate. Luați-le copiii din brațe și expediați-le la un duș, asigurați-le că nu veți ucide pruncul dacă stau mai mult de 20 de minute sub apă. Au nevoie de apă.
Lăsați mamele să doarmă! Fiți buni, dăruiți-le două ore de somn în miezul zilei. Sigur puteți. Măcar sâmbăta și duminica. Au nevoie de somn.
Invitați-le în oraș. Au nevoie de aer și de compania altor adulți, pe cât posibil fără copii.
Dacă aveți prietene însărcinate, fiți buni/bune și hrăniți-le. Duceți-le ceva bun de mâncare în loc de flori și jucării de pluș. Uitați de urșii de pluș, sunt doar capcane uriașe pentru praf. Un platou cu sarmale e mai potrivit.
Dacă aveți prietene sechestrate în casă cu un bebeluș atârnat de sfârcuri și mergeți în vizită, hrăniți-le. Sigur n-au mâncat sau au mâncat pe apucate, sigur n-au gătit nimic pentru ele (deși au curățat legume, au fiert carne, au pasat fructe și au stors portocale pentru bebelușul lor). Dacă nu știți să gătiți, comandați o pizza. Nu le întrebați dacă vor ceva de mâncare, ci cum să fie? Păstos, cremos, dulce, sărat, acru, la grătar, la cuptor, pe plită. Poate nu vor recunoaște cu glas tare, dar vă vor fi recunoscătoare. În special pentru cele mai nerușinate chestii de tipul BigMac/cutie de baclavale. Coca Cola nu e bună, știm, dar nici nu acidifică laptele matern. Ok, luați Mirinda, dar luați ceva!
Se spune că drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Bunele intenții în acest caz pot însemna: prea mult zel pro alăptare, demonizarea laptelui praf, pusul la zid al alăptatului în public sau, dimpotrivă, un lobby prea insistent pro fluturatul țâțelor în public.
Oferiți-vă ajutorul. Când vizitați o prietenă care este mamă de puțin timp, oferiți-vă să strângeți rufele, să pregătiți ceva de mâncare pentru restul familiei, să faceți puțină ordine. Sunt șanse mari ca gestul dumneavoastră să nu fie uitat și favoarea să vi se întoarcă.
Concluzie personală:
Alăptarea nu este ceva simplu și natural. Este bine să vă alăptați bebelușii. Dar dacă nu puteți alăpta, nu faceți din asta un motiv de psihoză. Nu sunteți mai puțin mame dacă nu alăptați, copiii voștri nu sunt condamnați la o viață de mizerie dacă îi creșteți cu formule echilibrate industrial, sigur vor intra la facultate (dacă stați pe capul lor să învețe) și nu vor fi obezi (dacă nu-i hrăniți zilnic de la McDo.)
Și o rugăminte pentru cei ce citesc acest text:
Nu doresc să stârnesc polemici. Vă rog, dacă puteți adăuga un sfat echilibrat la lista mea, să lăsați un comentariu. Dacă părerile noastre nu coincid, vă asigur că am auzit tot ce era de auzit din ambele părți ale baricadei. Ca să putem rămâne prieteni virtuali în continuare, haideți să fim de acord că nu suntem de acord și să ne vedem cu toții de viețile noastre.
În cazul în care vă pot fi de folos în această privință, e suficient să-mi scrieți un mail. Eu nu am nici un atestat, nici în babywearing, nici în materie de alăptare, dar am doi copii vii, semn că sigur ceva-ceva am făcut bine.
LE: Nu uitați să vă distrați. Eu nu-s în filmul de mai jos, dar la următorul mă duc!
Related Posts
Tags
Share This
Alaptatul e simplu si natural, mai putin primele 3-4 saptamani, care-s un adevarat maraton. Nu mai suntem noi simple si naturale.
Sunt de acord cu tine, totusi eu n-am avut perna, si nici pompa, dar am alaptat doi ani la primul copil, la al doilea d-abia m-am apucat.
Eu am pornit invers. Am fost convinsa ca alaptatul doare tare si sigura ca se va lasa cu sange, ragade etc. M-am informat temeinic si m-am pus pe treaba cu inima tremurand. Informarea a facut minuni si mi-a demitizat fiorosul alaptat
Adra, scumpo, pana la urma, a l’amour comme a la guerre. Orice merge, dar sa mearga.
Subscriu 100% la ce zice Andra!! 🙂
In rest, chapeau!
bai ada, stii ce n-ai zis tu aici? ca tre’ si putin noroc. adica nu e obligatoriu, dar daca este, atunci e foarte foarte bine. si usor. mie mi-a fost usor, dar nu pentru ca e natural si curge ca dambovita, ci pentru ca am avut mult noroc. eu asa zic. noroc sa nu doara decat oleaca. noroc sa n-am ragade complicate. sa nu curga sange. sa fie smooth sailing. ah, si sa nu uit, in primul si in primul rand, am avut norocul unui start bun in maternitate, unde am fost ajutata, impinsa de la spate si tot tacamul.
Da, cu copiii aproape orice e chestie de noroc. Jur.
dragut scris 🙂 eu fac parte din categoria norocoase: laptele a venit la timp dupa cezariana, copila a stiut sa se mufeze bine, astfel ca am avut niste rani mici care au trecut intr-o saptamana. Au durut insa sfaarcurile in prima luna, si anume la primele doua-trei guri de lapte. E ca si cum atingeam un prag al durerii, care apoi disparea. Si fie-mea nu se repozitiona, statea la fel de corect, dar prima atingere era mai neplacuta. a trecut repede. M-a durut mult spatele, m-a ajutat perna de alaptat, dar daca nu era la indemana foloseam si un teanc de perne pus sub cotul care sprijina pruncuta.
am avut pompa si mie nu mi-a folost decat pentru a linisti paranoia ca poate nu mananca suficient. Pompa nu a tras niciodata mai mult de 30 de ml lapte, si am abandonat-o. Dar sunt femei la care este folositoare. Nici sa o folosesc pentru a goli sanii commplet dupa supt nu ma folosit-o decat de vreo 3 ori. Fie-mea a reglat totul pana la urma.
La primul copil, oricat citesti si te informezi, pot aparea clipe “de cosmar” in care parca ti se pare prea prea , prea mult, prea putin etc. Apoi iti revii si totul e frumos.
Verisoara mea a facut o mastita groaznica, a trebuit sa se opereze la un san. Nu stiu daca a avut consiliere in alaptare la inceput sau daca a primit vreun sfat nepotrivit care a adus-o acolo, pe vremea cand nastea ea eu nu ma prea interesam despre copii :). Eu am crescut cu biberon si, vorba ta, am intrat la facultate si obeza nu sunt, doar m-am luptat mereu cu cateva kilograme in plus. Cred insa ca un copil care creste din biberon are sanse mai mari sa manance mai mult, pentru ca nu depune la fel de mult efort in a manca (nu oboseste la fel de repede la san, unde e ceva de munca). Nu are la inceput “laptele de sete” si apoi “laptele de foame”, daca pot denumi asa laptele de san care la inceput este mai putin consistent, pentru potolirea setei. Cred ca e ca si cum bei apa inainte de mancare, parca te mai saturi un pic si nu mai mananci “ca spartul”, nu-i asa?
oricum, e bine ca mamele (viitoarele mame) sa se informeze cat mai mult. Nu doar de la cele din familie, care au fost mame acum 30 de ani sau mai mult. Acum 30 de ani se stiau unele lucruri, acum se stiu altele. Mai evolueaza si stiinta si e bine sa tinem cont de studiile recente. Un echilibru intre cele doua surse de informatii ar fi perfecta. Daca se poate, atunci cand hormonii tropaie prin organism 🙂
eu nu am golit sanii niciodata, desi am fost sfatuita. E contra-productiv sa golesti sanii pentru a nu se intari. cu cat scoti mai mult lapte, cu atat organismul se zbate sa produca mai mult, ca sa nu ramana pruncul nemancat. am folosit insa pompa pentru a decongestiona sanii, chiar si dupa ce lia a invatat sa suga bine. De mentionat ca pompa e foarte utila si in perioada diversificarii, pana cand se re-ajusteaza cantitatea de lapte produsa de organismul mamei la noul program de masa al bebelusului.
Subscriu la tot, dar mai ales la partea ca de multe ori hranesti copilul, poate barbatul, iar tu nu mai apuci sa mananci. Eu picam din picioare de multe ori de nemancare cand alaptam. Mie nu prea mi-a adus multa lume mancare sau sa ma ajute cu ceva in casa. In afara de sotul meu…Eram atat de epuizata pentru ca nu reuseam sa gasim echilibrul in alaptare si totul ma solicita prea mult. Pompa electrica de la Avent care “exprima” a fost MINUNATA. M-a ajutat sa nu o iau razna. Pentru ca ma durea ingrozitor la inceput. Am venit de la spital cu sanii pietrificati si in prima noapte nu am dormit ci am stat in baie, sub dus, alternand apa rece cu cea calda si am masat, stors pana nu am mai avut forta. Atunci aveam doar o pompa manuala, care era aproape nefolositoare. Apoi, pana la 6 luni ale copilului, a mancat lapte matern si de la san si din biberon, iar apoi, inca 10 luni, doar de la san. Dar au existat vreo cativa pediatri care m-au crucificat: ca de ce mananca al meu copil si din biberon. I-am trimis…undeva(in gand, bineinteles:))si mi-am vazut de ce simteam eu ca trebuie sa fac. Au existat si nu stiu cate alte persoane care si-au dat cu parerea despre N chestii legat de alaptat si altele pe langa despre cum se creste un copil. I-am trimis si pe ei dupa …pediatri:) cand nu am mai suportat si mi-am vazut de instinctul meu cu ajutorului faptului ca sunt o persoana, spun eu, informata. Concluzia ar fi: mom knows best. Nu m-am invinovatit si nu cred ca am de ce. Daca mi se cere parerea o spun oricui vrea, insa nu imi plac sfaturile nesolicitate si, prin urmare, nu ofer asa ceva.
Ada, e frumos ce scrii tu, despre cum ar treui ajutata si sustinuta o mamica. Pacat ca in Romania nu prea se intampla asta. De aceea femeile ajung atat de stresate si tensionate. Eu i-am “plesnit” pe ceilalti pentru ca stiu ce vreau si nu poate nimeni sa imi impuna altceva (era o vorba: “I am not stubborn, I am opinionated”). Le doresc tuturor mamicilor sa fie ferme pe pozitie, sa nu accepte lucruri care se impotrivesc instinctului lor matern.
Dar depinde si de noi, Diana, sa facem sa se intample asta. Schimbarea incepe cu noi si cu prietenele noastre. Eu asa cred.
Şapo :), doamna!
Daca ai putea boldui partea cu adusul mancarii in vizita, si una dupa care nu trebuie spalate vasele, ar fi perfect!
se face!
Asa, asa, bine zice Diana. 🙂 Vai, ce bine mi-ar fi prins niste mancare din aia adusa la usa, uuuuf. 🙁
din pacate in romanica mancarea adusa la usa e doar pomana pt mort. compasiunea pentru mame singure acasa cu bebelusii e zero. la nivel de societate zic.
As mai adauga ca e important ca in maternitate sa se foloseasca pompa de san pt “desfundare”. E Mai simplu acolo decat dupa ce ajungi acasa. In rest subscriu Mai ales la partea de ajutor de la apartinatori!
Da! corect, in special la primul copil. La al doilea laptele vine mai usor si canalele sunt in mare parte desfundate. Good point.
Total de acord si la al doilea sper sa am si noroc!
u-huuuu! al doilea? e pe drum? e doar un plan? zi-ne tot!
Foarte frumos! Draga Ada, asta este un post pe care il salvez pentru mai tarziu si pe care o sa-l dau mai departe tuturor mamicilor din jurul meu.
Asa cum ai spus si tu, avem nevoie de sfaturi de bun simt, de incredere in noi insene si de multa rabdare.
Iti multumesc pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume.
Te imbratisez,
Monica
Monica, sa nu uiti ca-s pe aici daca vreodata ai nevoie de mine.
Simteam nevoia sa “aud” tot ce ai spus…Bine punctat aspectul cu psihoza mamelor care nu mai pot alapta. Pana la urma o mama buna e o mama sanatoasa (la cap), nu?
exactly, my dear Iris. When you’re good to Mamma, Mamma is good to everybody.
Doua lucruri am de completat.
1. De pe la leche league eu am tinut minte si propovaduit mai departe desenul din articolul asta: http://www.llli.org/faq/colostrum.html
2. Alimentul care “face” lapte e carnea 😀
Daaa, desenul e lamuritor insa am citit undeva ca n-ar fi real. Eu prefer sa cred ca e real.
e real desenul. E pus la vdere in saloane in spitalele din Canada, de pilda.
Ada, foarte frumos scris. Citind ceea ce ai scris tu si alte mamici din blogosfera pe care le-am cunoscut virtual cand eram insarcinata, laolalta cu participarea la cursurile Lamaze si intalnirile La leche League, am stiut ce sa fac atunci cand am nascut: am cerut sa merg imediat la copil si sa alaptez (ma rog, imediat au insemnat 4 ore), am stiut unde sa cer ajutor atunci cand piticul avea un puseu de crestere, lactatia nu era inca reglata si durea ingrozitor. Am stiut ca toate astea trec si vor veni clipe frumoase si asa a fost. N-am disperat niciodata, am avut sustinere maxima din partea sotului (a fost si el la toate cursurile impreuna cu mine si l-am tinut mereu la curent cu ce se intampla) si am evitat cu gratie sfaturile nesolicitate, pentru ca m-am bazat pe instinct si a fost bine. Am avut norocul ca in maternitate o asistenta sa vada ca incep sa mi se intareasca sanii si m-a sfatuit sa ma mulg, drept pentru care am scapat si de furia laptelui. Pompa de san electrica este MINUNATA. La mine acum este folosita zilnic, pentru ca la 3 luni jumatate ale piticului eu m-am intors la serviciu, si “exprim” suficient lapte incat sa ii ajunga peste zi cand ramane cu tati acasa.
Perna de alaptat am descoperit-o de curand, desi am citit mai demult despre ea tot la tine. De fapt acum i-am descoperit utilitatea, pentru ca eu alaptam culcata mai mereu, iar pozitia asta se pare ca nu este totusi cea mai potrivita, pentru ca bebe poate face otita (am o prietena patita, ea mi-a spus mie, va spun si eu voua poate va ajuta).
In ceea ce priveste adusul mancarii acasa, recunosc din nou ca am fost binecuvantata cu un sot care sa gateasca mai bine decat mine si sa o faca din placere. Asa ca am stat cuminti acasa doar noi trei si ne-am bucurat unii de altii. Dar trebuie sa recunosc, este o idee buna atunci cand ai prietene insarcinate/cu copil mic, si am s-o tin minte.
Iti multumesc mult pentru tot ceea ce scrii, am invatat multe de la tine si sunt sigura ca voi mai invata.
Sa ai o zi frumoasa!
Chiar tine de norocul fiecaruia. Eu am avut norocul sa alaptez prima fetita un an de zile fara probleme, iar acum am un bebe de 3 luni pe care/l alaptez cu mare placere.
In legatura cu adusul manacarii gatite la mamicile care au nascut, acolo unde m/am nascut eu, la mama nascuta se mergea cu “cosarca”, adica apropiatii familiei mergeau cu mancare gatita, prajituri…multe prajituri, de obicei in primele 2 luni de la nastere. Acum obiceiul s/a mai voalat…
Subscriu si eu la faptul ca o mama stie cel mai bine, simte cel mai bine cum trebuie sa faca pentru a fi copilul in regula, cel putin la mine a functionat pana acum intodeauna.
O zi buna!
Bun obicei! Bune si prajiturile. Mie mi-a adus ale prajituri vineri si ce frumos a fost!
Cristina, multumesc si eu ca ne citesti. Si ma bucur sa aud ca experienta ta cu alaptatul a fost fericita. Orice picatura de lapte conteaza. Nu stiam de otita, poti sa dai mai multe amanunte?
imi place mult ce ai scris… ai mare dreptate. Mai ales la faza cu mancarea adusa in vizita. Soacra-mea a dat buzna a doua zi dupa ce am ajuns acasa cu bebe si a venit cu o punga cu alune, atat. Imi venea sa o… Tot eu am stat in picioarele ei si i-am facut un 3 in 1. Ei i s-a parut deplasat si ca am trimis-o la baie sa se spele pe maini inainte sa imi atinga copilasul. In fine… Acum suntem certate de cateva luni ca i-am zis pe un ton mai rastit, ca nu mai suportam, sa nu imi mai pupe copilul pe fata 🙂
Dar una peste alta, rezonez cu tot ce spui!
Ramona, eu sunt pentru folosirea la maxim a tuturor resurselor disponibile. Daca-mi dai voie, faptul ca-ti pupa copilul pe obraz e ok cata vreme nu-l pupa pe gura. Altfel, filosofic vorbind, pupatul nu dauneaza ba dimpotriva. Da, sa se spele pe maini, ok, sa nu-l pupe pe gura… E bine sa te imprietenesti cu soacra, e util. Cat despre punga de alune ooo… bune si alea! Pfff ar trebui sa scriu despre soacre un manual de utilizare. Vreti?
O, da! Scrie! Am mare nevoie sa stiu si eu cum se mananca acest fel… Mi se pare indigest rau de tot acum, dar sper ca timpul sa-mi dea un strop de intelepciune si sa pot privi altfel problema. Ce ti-am scris e doar varful icebergului. Nu as vrea sa intru in detalii, ca si-asa sunt offtopic de tot, dar a gresit muult fata de noi, nu nimicurile astea de le-am zis aci.
Tu esti o draguta, ca-ntotdeauna. :*
Felicitari pentru postul echilibrat si la obiect despre alaptare.
Da, asa e, uiti sa mananci, uiti sa bei apa, iti aduci aminte ca n-ai mai facut dus de 2 zile si te gandesti ce bine ar fi sa ai macar o ora pe zi doar pentru tine. Eu fac parte dintre cele care au ramas singure acasa cu bebelusul aproape imediat dupa venirea de la maternitate. Sotul meu lucra pana tarziu, iar alte persoane (mama mea, mama lui) n-am vrut sa vina pentru ca simteam ca am nevoie de timp de adaptare si de cunoastere, doar eu cu bebelusul meu. Iar pentru mine asta a fost mai important, chiar daca mai solicitant.
Dupa aproape 8 luni de alaptat pot spune ca pentru mine alaptatul a fost si este induiosator de frumos si de util (vezi plecari fara griji, cu mancarea la purtator) si ca este o experienta care trebuie incercata si abordata cu un pic de incapatanare si cu multa iubire :).
Multumesc, Cristiana. Da, asta am uitat sa precizez in articol. La Irina, alaptatul a fost un chin asumat. La Lia chiar ma bucur ca pot inca sa o alaptez (din incapatanarea ei) si am si momente de duiosie. Nu-s chiar Kodak moments dar exista. Poate fi frumos.
pot sa fie de acord cu tine ca suntem de acord cu ceea ce ai scris?
relativ off topic, la tine ca sunt apropiate in timp ce ti se pare mai greu perioada 0-6 luni cu alaptat, etc…. sau facut lectii cu un copil de clasa 1 (am lipsit de la scoala 4 zile din cauza de viroza, ca sa ma intelegi!!!!)
lectiile. fara dubii!
foarte bun articol, cred ca e unul dintre cele mai bune ghiduri pentru aceasta perioada! :))
in astfel de situatii, cred ca cel mai bun moment e atunci cand iti vezi prietenii alaturi de tine. apropo de asta, cred ca faza cu mirinda e universala. ultimelor doua prietene care au nascut le-am dus ceva mancarica si un limonetto si nu s-au dezlipit de el pana nu l-au terminat. :))
redevenind seriosi, eu cred ca fiecare mama are si responsabilitatea dar si dreptul de a alege ce e mai bun pentru bebelusul ei si indiferent de optiunea ei, aceasta trebuie respectata!
Era un banc ca un medic si-a pus pe usa un afis cu “noi nu bem flori”. Le-ar trebui si mamicilor unul cu “noi nu mancam flori”
jos palaria, Ada! jos palaria!
Ada, eu “nu inteleg” titlul acestui post. LLL nu dispune de o evanghelie. Cred ca o parte importanta pentru a avea cunostinta despre filozofia LLL este de a participa la intalnirile dedicate mamicilor.
LLL are consultante – mame voluntare cu experienta in alaptare – care nu fac recomandări despre ce ar trebui să facă mama, dar pot juca un rol important în a oferi ajutor mamei pentru a găsi informatia de care are nevoie pentru a lua o decizie informată în acord cu circumstanţele individuale. Si ce i s-a potrivit unei mame si copilului ei, nu e necesar sa i se potriveasca si altei mame.
Era o gluma, Roxana, lighten up! Cum ai zice “Evanghelia dupa Ioan” sau “Evanghelia dupa Luca”. Mie imi place LLL, imi pare rau daca s-a inteles altceva. Da, ce mi s-a potrivit mie nu e necesar sa i se potriveasca si altei mame, asa e. Eu doar am povestit ce mi s-a potrivit mie. Daca are cineva ceva de retinut din ce am scris, bine, daca nu, nu-i bai.
Ada, tu ești o comoara la casa omului, știi:-)? Cu dulceața-n glas schimbi intr-un pic mai bine lumea din jurul tau si asta e minunat.
Ah, cat de iubesc!
Am savurat partea aia cu bagatul…undeva al alora de se dau destepti, cand tie-ti crapa sanii si capul si inima de durere, de teama, de nesomn…aia cu lasatul mamelor sa doarma, macar nitel dar mai ales hranitul mamelor neodihnite cu sarmale fierbinti, care miros de la lift!
Mie, un membru al familiei (“nu spui cine, persoana importanta!) mi-a aruncat rastit in prima luna de cand devenisem mamica: ” Ma, tu-l iubesti pe copilul asta?”
Eu “nu-l iubeam” pentru ca ma incapatanam sa-l alaptez iar el plangea din pricina colicilor, nicidecum de foame.
Sta infipta-n sufletul meu intrebarea aia tampita complet, desi au trecut destui ani de atunci.
Da, mamicile sunt mai fragile decat ar putea crede oricine. Orice vorba buna e binevenita pentru ele si 10 minute sub dus si-un ceai fierbinte cu lamaie, pot face minuni, uneori.
Multumesc, Ada Demirgian!
Bine punctat si la obiect, ca de obicei, Ada.
Sunt de acord mai ales la partea cu sprijinul – proaspetele mame au foarte multa nevoie de sprijin emotional. Dupa ce se aseaza hormonii, trec emotiile nasterii, emotia de a avea un botz in grija, ne ingrijim mai bine. Dar pana trec aceste 2-3-4-5 saptamani (cum ii e norocul fiecareia), e greu – greu cu mancat, greu cu de toate.
Am dus o lupta cu mine si sfarcurile cu probleme, apoi cu cei din jur care puneau presiune de LP (mie-mi explodau sanii, cum naiba sa-i dau LP?), apoi presiune pe diversificare timpurie (3luni jumate, e mare, da-i portocola/morcov/mar), pe babywearing (fara de care as fi ramas lipita de bloc si nu m-as fi putut intalnit cu vreun prieten).
M-am convins: Toata lumea e convinsa ca stie cel mai bine ce i se potriveste copilului tau :))
Nu vreau sa starnesc o polemica, dar nu mi se pare corect fata de copiii (si subliniez copiii) proaspetelor mamici care citesc aceasta postare urmatoarea afirmatie: “…din momentul în care începeți diversificarea, mesele de lapte scad ca număr în mod firesc…”.
Mesele de lapte nu ar trebui sa scada odata cu diversificarea, nu atat de repede. Mancarea solida ar trebui oferita dupa masa de lapte, nu in loc de. Laptele este o sursa echilibrata de tot ce are nevoie copilul, mancarea solida trebuie sa fie doar un supliment sau experiment pentru copil. Are o viata intreaga inainte ca sa manance de toate.
In alta ordine de idei, imi place postarea, zice lucrurilor pe nume, si e foarte utila si pentru mamica, dar si pentru tatici si prieteni. 🙂
Draga Ozana, sunt scoli diferite de diversificare, de aceea n-am trecut aici schema pe care o urmez eu. Pediatra mea mi-a spus ca intai ii dau copilului masa solida si apoi ii ofer sanul, altfel ce interes ar avea sa primeasca solide? Acum, copiii proaspetelor mamici care citesc aceasta postare nu e musai sa treaca prin aceleasi procedee de alaptare/diversificare prin care trece Lia. De aceea, mamicile lor nu trebuie sa ia ca litera de lege ce scriu eu aici, in fond eu nu-s o autoritate in acest domeniu, n-am studiat, am povestit doar experienta mea din care oricine ia atat cat doreste. Realitatea este ca un copil de opt luni suge mai putin decat unul de doua luni, sau cel putin asa mi se pare mie firesc. Dar firescul meu nu e totuna cu firescul altora. Iti multumesc pentru comentariu, poate trebuia sa pun un disclaimer la inceputul textului. “Autoarea acestui text relateaza aici doar experienta personala”.
Draga Ada, sper ca nu te-am suparat. Nelocuind in Romania, eu nu eram la curent cu “scoala romaneasca” de diversificare. 🙂
Da, probabil ai dreptate ca un copil de 8 luni suge mai putin, dar eu nu mi-am dat seama (la noi era la fel de des, poate doar mai redusa cantitatea).
As vrea sa-ti spun in schimb de o etapa destul de obisnuita de pe la 9-10 luni cand multi bebelusi sunt foarte interesati de mediul inconjurator si nu mai vor sa suga, par sa se autointarce. Este o chestie trecatoare, daca mama vrea sa intarce atunci poate e un moment bun, dar daca nu, atunci alaptarea se desfasoara mai cu succes intr-un mediu fara stimuli vizuali/auditivi. Acum nu stiu cum e la voi, daca Lia nu mai serveste lapte pe timpul zilei, atunci probabil etapa asta trece neobservata.
Ba serveste… dimineata la prima ora si de la ora 16 pana tarziu in noapte tot cere si tot primeste… Abia ieri a acceptat un sfert de borcanas de iaurt, completat cu LM dupa. Chestia este aceasta: ei ii place Sfanta Țâță. Eu nu pot s-o refuz. Deci, mergem voios inainte, sperand si eu ca pana intra-n liceu o s-o intarc. Astept momentul ala de interes fata de mediu. Nu ca sa o intarc ci macar sa-i pot da si a treia masa din zi cu altceva decat LM. Suptul de dimineata si cel de seara nu ma deranjeaza deloc. Cat despre suparari, aci nu ne suparam.
Da, si eu sper sa se intarce al meu pana intra la facultate, acum are 2 ani si 3 luni :))