Everything must go!

17 Apr 2009 by

În dimineaţa asta, Irina a renunţat de bună voie la câteva dintre jucăriile care i-au rămas mici. Un căluţ de plastic, moştenit de la Laura şi David, unul din cele două cărucioare pentru păpuşi, cu care nu s-a mai jucat de vreo jumătate de an şi tricicleta care va fi înlocuită după ce ne mutăm de o bicicletă din cele pentru fetiţe mari, cu roţi ajutătoare şi frâne de mână şi claxon şi far.
A avut deja de două ori ocazia să se urce pe o bicicletă de fetiţe mari. Prima oară în Grădina Botanică, acum vreo două săptămâni, când s-a dus ea singură la proprietara minunii roz şi i-a cerut voie să se dea şi ea o tură. Chiar aşa:
– Pot să mă dau şi eu o tură?
I-a fost frică, dar până la urmă s-a adunat.
– Lasă. că poate îţi aduce şi ţie iepuraşul, a încercat s-o consoleze mama fetiţei cu bicicletă, când s-a dat jos din şa.
M-am cam schimbat la faţă, anul ăsta Iepuraşul e cam strâmtorat şi o bicicletă costă cam 2 milioane, care înseamnă mult pentru urechiat.
Acasă am tranşat problema.
– Ascultă, Irina, tu ştii că în curând noi două ne mutăm în altă căsuţă. Vei primi bicicletă, dar după ce ne mutăm. Ce rost are s-o cumpărăm acum şi să n-avem unde s-o ţinem?
– Păi, îi facem loc!
– Ca să-i facem loc trebuie să mai dai din jucăriile alea cu care nu te mai joci de mult. Ce zici?
– De-acord, mami!
Aşadar, azi am purces la donat jucării. De la bunica Măriuţei de la 1 a primit un Iepure de Ciocolată şi încă o ciocolată Poiana. De la vecinii de sus, care au găzduit căluţul şi căruciorul, presimt că urmează o altă avalanşă kinder, deşi am insistat că plăcerea e de partea noastră. Filip s-a pricopsit cu spirala de lemn, de care e încântat, mi-a zis taica-său.
M-am bucurat s-o văd dispusă să renunţe la obiecte. Spre deosebire de mine, care sunt mama tuturor furnicilor psihologice, adun şi mă leg de tot felul de prostii pe care se pune praful, prostii care mă încurcă la fiecare mutare, la fiecare încărcat-descărcat din camion, dar de care nu-mi vine să mă despart.
Acest post este însă un act de curaj pe care mi-l permit datorită back-up-ului pe care-l primesc de la G.
G. este consilierul meu, primul medic din România care m-a sunat nu o singură dată pe banii lui să mă întrebe ce mai fac.
El are grijă de sănătatea mea mintală şi mă sfătuieşte cum să fac să nu aibă Irina vreodată nevoie de el. Pentru că el e psihiatru de copii şi vede mulţi pacienţi deraiaţi de la un parcurs iniţial corect, din pricina prostiei adulţilor. Aşadar, G m-a sfătuit să renunţ la tot ce nu îmi trebuie. Asta însemnând obiecte inutile – cum ar fi blenderul-mixer din cămară, pe care cu generozitate s-a oferit să-l cumpere el, extra-joburi care nu mă lasă să dorm noaptea şi sunt plătite execrabil – dar la care hârciogul din mine nu vrea să renunţe, pe principiul că nişte bani înseamnă mai mult decât zero lei – şi orice mobile în plus, care mă apasă pe buzunar când vine vorba să fie demontate, mutate şi iarăşi montate.
Deci, ieri mi-am cumpărat zece cutii capabile să transporte 30 de kilograme de greutate. Dacă locuiam în America sau în Canada, în week-end-ul ăsta aş fi făcut ceea ce se cheama garrage sale. Din păcate locuiesc în România. Trebuie deci să fac o listă de obiecte pe care nu le mai iau după mine, în noua mea viaţă la 2 camere în loc de trei. G. mi-a spus că am libertatea să le dau foc, să le fac bucăţele cu toporul sau, ce idee nebunească, să le vând.
G. mi-a spus să cer ajutor. Cât de mult ajutor pot.
Aşa se face că o să mă mut cu ajutorul prietenilor. Va fi fun, aşa a zis G. Între cei ce s-au oferit din proprie iniţiativă să mă ajute se află: o mamă dispusă să-şi pună fiica (de 4 luni) în coş şi să-mi care haine, cărţi şi alte prostii mici care încap în maşina ei, o femeie gravidă şi prietenul ei (care a aflat probabil ieri că va trebui să demonteze mobile) eventual şi tatăl prietenului ei (care se pare că are bormaşină d-aia cu percuţie) şi o prietenă care se va sustrage de la ziua mamei ei cu această ocazie. Ieri, de pe podul Băneasa, am antamat un camion şi l-am cerut pe “Orlandu”, împrumut. Tot ieri l-am cerut împrumut şi pe Dodo, tatăl Ioanei (care se va pricopsi cu ocazia asta cu un teanc de cd-uri şi cărţi.)
Dar cea mai dispusă să împacheteze e Irina. Nu ştiu dacă din pricina bicicletei pe care o vom alege împreună după ce ne mutăm.

Mi-e frică de ce urmează, mi-e groază mie, om mare, de altă casă, de trambalat, de cutiile ce vor părea că nu se mai termină, de prima noapte între pereţi străini, de ruperea completă de ceea ce a însemnat viaţa noastră de familie, viaţa mea de soţie, viaţa asta în care am rămas cu prea multe mingii în aer.
Am emoţii, mutarea mea depinde de bunăvoinţa unor meşteri ce încă nu s-au apucat de pus gresia şi faianţa în baie, de cât le va lua să dea jos mozaicul vechi şi de timpul de uscare al kleberului (ah, ce cuvinte ajungi să înveţi), de disponibilitatea camionului şi a prietenilor.

Mă aşteaptă pereţi noi, locuri noi, lumini altfel filtrate, alte zgomote cu care să mă obişnuiesc, alte chipuri pe care le voi întâlni zilnic.
Şi-n tot iureşul ăsta, Irina cea cu codiţe m-a trezit azi dimineaţă pupându-mă: “Bună dimineaţa, mami, e o zi frumoasă.”

Nu am să închei cu obisnuitele urări. Am să spun doar că mă bucur la gândul că totuşi n-am să împachetez singură. Ale, Maria, Ana, Silvana si toţi cei ce anul ăsta după Paşte veţi face minunea asta grozavă, mă veţi ajuta să trec puntea, vă mulţumesc, că ştiu că citiţi. Sărbătorile cu bine!

Related Posts

Tags

Share This

15 Comments

  1. Irina

    O sa fie bine!

  2. Gabriella

    Asa este, O sa fie bine!!! Va doresc spor la treaba, Un Paste Fericit si sa auzim numai de bine.
    Casa noua? si ce daca , locuitorii din ea o fac frumoasa… iti tin pumnii(oricum ai un ajutor de nadejde “Irina” si prietenii minunati).
    Un pupic pentru voi.

  3. ajnanina

    schimbi locul, schimbi norocul…
    Doamne ajuta, va fi bine, si dupa ce se termina mutarea, minunat!

  4. raluca

    eu cred ca inceputurile sunt intotdeauna pozitive. mai ales atunci cand presupun usurarea bagajului pe care il taram dupa noi. cu ajutorul prietenilor, sunt convinsa ca va fi distraciv si iti vei aduce aminte cu placere de mutarea asta. e important sa ne invatam copiii sa daruiasca! bravo Irina. Paste fericit.

  5. Alé

    Eu de abia aștept! G. (tare nu-mi place prescurtarea asta, ca ma duce cu gândul la Dr. G, medic legist, brrr, tanti aia de pe discovery) are dreptate, o sa fie fun, o sa vezi.

  6. Alé

    PS. Nu umple cutiile alea de 30kg ca nu le mai putem mișca din loc.

  7. ILANA ANDREEA

    Sa fie intr-un ceas bun! N-ai de ce sa ai emotii, lucrurile cu adevarat importante, cele care ne definesc, ne urmeaza oriunde am fi…pentru ca le purtam in suflet…Amintirile frumoase tot acolo locuiesc, iar viitorul e in zambetul fetitei tale si in fiecare urare de “buna dimineata,mami!”
    Va tinem pumnii sa decurga totul lin!

  8. Cata S

    Îți tin pumnii să treci cu bine peste schimbarea asta!
    Sărbători Fericite, în pace și liniște!

  9. anca

    Sa va bucurati cu cei dragi de Sfintele Pasti! Sanatate si putere!

    Imi sunteti foarte dragi, tu si Irina, Mara si Max si celelalte mamici care sunt mai aproape sau mai departe.

    Imi sunteti aproape intr-o perioada de clarificare individuala si de cuplu si va multumesc.

    Numai bine tuturor!
    Anca, mamica lui Patricia Stefania

  10. www.bebelissimo.com

    wow, mie imi place sa ma mut dintr-un loc in altul:)
    da un semn daca mai ai nevoie de inca 2 perechi de manutze la carat/impachetat!
    si foarte buna ideea cu aruncat tot ce nu mai trebuie, am inceput si eu ieri cu ce era in plus in bucatarie 😉
    pupam!

  11. Dianna

    uite, n-am stiut niciodata sa las un mesaj frumos, esuez mereu lamentabil in clisee si alte prostioare…dar incerc; sper sa fie usoara mutarea, sa fie bine(si sunt convinsa ca o sa fie bine), si Irina o sa fie fericita, si la vara o sa va plimbati amandoua in parc, Iirna pe bicicleta, bineinteles. Of, a iesit un talmes-balmes complet, dar cred ca ai inteles ce am vrut sa zic. o zi frumoasa iti urez 🙂

  12. alina

    Ada, schimbările sunt benefice de cele mai multe ori. Așa e, schimbi locul, schimbi norocul, eu pot spune asta cu mâna pe inimă.
    Curaj și noroc cu ghiotura! Să aveți o casă frumoasă ca suflețelele voastre minunate!
    Toate îmbrățișările calde de la noi de departe, cu gândul suntem aproape-aproape! :)))

  13. povestitorul

    Capul sus, pieptul in fata…cat mai in fata 🙂 rasufla adanc si numara pana la 3 …si cat ai clipi totul se va rezolva ca prin minune 🙂

    Ai o minune langa tine, un sufletel cald si iubitor , asa ca nu ai incotro…e musai sa ” fi barbata, Zoe!” 🙂

    Orice inceput e putin greu, dar asta nu il face mai putin frumos, suntem alaturi de tine , iti tinem pumnii si facem galerie 🙂

  14. mariamirabela

    Draga Ada, am citit postul asta la vremea lui si mi-au dat lacrimile. Eram la serviciu si m-am ascuns putin sub birou pana mi-a trecut. Noroc ca stau intr-un colt mai intunecos.

    Parca niciodata ajutorul pe care l-am oferit nu a fost primit atat de frumos. Si am tot oferit ajutor ca atata am avut.

    Sa stii ca noi suntem pregatiti, asteptam doar startul. Si imi este tare ciuda ca nu mai am puterea de alta data si nici nu mai pot muta cutiile din loc ca alta data. Dar sper sa compensez prin altceva!

    Bine ati revenit sanatoase!

  15. puschea-pe-limba

    Și eu am citit postul ăsta la vremea lui și am lăcrămat:) dar acum mă întorc cu o idee. Ce-ar fi să ne organizăm la vară și să facem un garage sale sau o piață de purici?

css.php
Privacy Policy