Factorul vânt
Circulă pe net un text potrivit căruia în Canada sunt patru anotimpuri. Aproape Iarna, Iarna, Încă Iarna și Sezonul de reparații pe autostradă.
La noi acum e Aproape Iarnă. E un soare minunat pe cer, a nins de vreo trei zile încoace câte un pic, acum a stat, vorba poetului. Stăteam în dimineața asta pe canapeaua mea și soarele mă orbea, în camera noastră de zi pe pereți dansau curcubee, în jurul șemineului și pe cadrul ușii spre balcon sclipeau beculețele colorate, steluța mea de la Ikea ardea și ea voioasă iar eu mă prăjeam la soare.
Din când în când venea câte o pală de vânt care zburătăcea toată zăpada fină de pe acoperiș și cum noi stăm la ultimul etaj, tot balconul mi se umplea de particule fine ce sclipeau ca diamantele.
În casă e cald, așa de cald că mergem desculțe și stăm în mânecă scurtă. Dar să ferească sfântul să deschizi ușa ori geamul de la balcon, că atunci e bai.
Când bate vântul, dragii babei, or fi minus zece pe termometru, dar se simt ca minus 20.
N-am multe de zis, dar imaginea asta a zăpezii fine zburând prin aer am vrut să v-0 împărtășesc.
Și să vă spun că vântul nu e prietenul nimănui pe aici. Mai ales Liei nu îi e prieten, mereu Lia se plânge că o ia pe sus.
Și c-am făcut o supă de dovleac… O minunăție. Te mângâie pe dinăuntru. Rețeta e aici.
Pe scurt, pentru vorbitorii de alte limbi decât engleza:
Două cepe se toacă mărunt și se aruncă în oală peste 2 linguri de ulei de măsline încins. După 2-3 minute, 1 kg de dovleac se taie bucățele si se aruncă în oală. Se lasă la împrietenit cu ceapa 6-8 minute. Apoi peste el turnati 700 de ml de zeamă de supă de legume (eu am pus supă de vită, că asta aveam în casă) și se aduce la fierbere. Adăugați un borcănel mic de smântână, amestecați, fierbeți iar. Lăsați apoi la foc mititel, cât pregătiți niscai crutoane astfel: Tăiați câte felii de toast doriți în pătrățele mici. Puneți într-o tigaie alte două linguri de ulei, adăugați bucățelele de pâine, rumeniți-le. Dacă aveți semințe de dovleac prin casă (se găsesc la Plafar), turnați și o mînă de semințe d-astea în tigaie.
Se mănâncă repede, vă jur. Dar dacă vă mai rămâne ceva, stă bine în congelator vreo două luni.
Mississauga out. A bientot!
am citit candva, undeva un banc, poveste, pilda, in fine, niste vorbe.
viscolul, vantul si zaduful se duceau si ei intr-o zi la o bauta. pe drum se intalnesc cu ion:
ion: ziua buna, nene vantule.
ailalti doi se zbarlesc:
viscolul: bai, pe mine nu ma saluti. cand oi da un pui de ger, crapa inima in tine.
ion: ce-mi pasa mie; numa’ vantul sa nu-mi bata.
zaduful se sborseste si el: da’ pe mine de ce nu ma saluti; cand oi varsa o caldura iti fierb si creierii in cap.
ion: ce-mi pasa mie. numa’ vantul sa-mi bata.
n-am talent la povestit. scuze. 🙂
Ba ai talent Ady, as fi ras tare daca nu era prea adevarat 😀