Femeia bună știe unde îi este locul.

11 Feb 2012 by

Pentru că se apropie ziua cununiei noastre religioase, nașa mea îmi trimite din când în când informații utile pentru tinerele (ahem) neveste. E sâmbătă dimineața, copilul cel mare a petrecut noaptea în vecini, la vară-sa, copilul cel mic e pe jos, dansează lângă chitara părintelui său (la care cântă chiar mai sus amintitul) și cafeaua miroase bine. M-am gândit să vă împărtășesc aceste rânduri originale dintr-un manual pentru femei în domeniul gospodăriei, apărut în 1955. Dacă există domni printre noi, aș fi curioasă să aflu cum li se pare ce au citit. Pe urmă, după ce-mi termin cafeaua, sper să am vreme să vă spun și ce părere am eu despre rândurile de mai jos. Și-s sigură că nici prin cap nu vă trece ce părere am eu.

Așadar, savurați lectura.

“Pregătiţi cina la timp. Planificaţi deja de dimineaţa sau chiar din seara precedentă, ca soţul dumneavoastră să fie primit cu o cină gustoasă când ajunge acasă de la munca. Astfel vă veţi asigura că soţul dumneavoastră va şti că v-aţi gândit la el, în timp ce el era la muncă, şi că vă ocupaţi de nevoile lui. La majoritatea bărbaţilor le este foame când vin acasă de la muncă şi prin faptul că veţi găti ceva din mâncărurile lui preferate veţi asigura un bun venit călduros pentru el.

Pregătiţi-vă pentru primirea lui. Odihniţi-vă 15 minute înaintea sosirii lui, astfel veţi fi proaspătă şi atractivă când ajunge. Aranjaţi-vă machiajul, puneţi-vă o panglică în păr şi prezentaţi-vă proaspătă. Soţul dumneavoastră a petrecut mult timp între oameni obosiţi la locul lui de muncă. Fiţi interesantă şi veselă. Ziua lui de lucru a fost plictisitoare şi are nevoie de puţină distracţie şi una din datoriile dumneavoastră este să asiguraţi acest lucru. Reduceţi zgomotul. Când vine acasă soţul dumneavoastră opriţi aparatele casnice şi ziceţi-le şi copiilor să fie mai liniştiţi. Fiţi fericită că îl revedeţi. Zâmbiţi călduros şi arătaţi-vă dorinţa sinceră de a-i satisface dorinţele.
Ascultaţi ce vrea să zică şi chiar dacă aveţi multe de zis nu faceţi asta exact după sosirea lui. Prima dată să vorbească el, sigur are lucruri mai importante în mintea lui decât dumneavoastră. Nu-l deranjaţi. Nu vă plângeţi dacă soţul dumneavoastră ajunge acasă târziu sau dacă vrea să plece undeva la cină fără dumneavoastră. În loc de ceartă încercaţi să înţelegeţi ce presiune mare este pe el din cauza locului de muncă. Când este acasă sigur vrea să se odihnească şi să se relaxeze. Şi în cele din urmă nu puneţi întrebări fără rost şi nu puneţi la îndoială deciziile şi integritatea lui. Nu uitaţi că el este şeful casei, deci îşi va pune în practică propria voinţă cinstit şi corect.

Şi ţineţi minte, femeia bună ştie unde îi este locul.”

35 Comments

  1. Andreea

    🙂 1955! Asta justifica textul … o parte din cele scrise mai sus sunt inca in picioare, dar penunltima fraza … 1955 🙂

  2. Ramona

    In principiu sunt de acord 🙂
    Ciudat, nu? dar ma pun in postura celui care vine rupt de la munca si ar vrea ca acasa sa fie o oaza de liniste si normalitate, macar pana iti revii cu nervii capului.
    Sfaturile astea sunt aplicabile si in ziua de azi.
    😀

  3. Hmmm… 🙂
    Spretotala revotlaa feministelor,respectiv a femeilor emancipate, eu ma declar de acord cu o parte din invataturile de mai sus. Si de ce:
    Eu chiar ma bucur sa fiu acasa, cu copiii. Imi face o reala placere sa gatesc (pentru mine dragostea chiar trece prin stomac), o masa frumoasa si gustoasa mi se pare un mod minunat de a ne incheia ziua si nu vad de ce n-as incerca sa-mi astept sotul cu ceva bun, cu o atmosfera calda si intima in casa…
    E adevarat ca si sotul meu vine de la serviciu mereu abatut, strsat, preocupat… presiuena e enorma acolo, are de-a face cu oameni la fel de stresati ca si el, problemele nu inceteaza niciodata… si atunci nu e bucurie mai mare pentru noi ca atunci cand vine acasa sa uite de toate problemele, sa fim relaxati, sa vorbim dulci nimicuri, sa ne jucam cu copiii, sa luam o cina gustoasa, iar eu sa il astept zambitoare, spalata pe maini si “proaspata”…
    Nu e un efort, e bucuria de a-i oferi ceea ce si mie imi place sa am acasa: armonie, iubire, placere…
    🙂 Si eu incerc sainteleg ce presiuen e pe el la locul de munca, de asemena ii si multumesc ca datorita lui eu am confortul de a trai linistita si fara lipsuri, probabil in curand vom ramane complet dependenti de venitul lui, iar daca pretul pentru acest confort este sa-l astept zambitoare si cu o masa calda, sunt cea mai fericita ca asta e tot ce am de facut! 😀

    Cat despre seful casei, vointa sa cinstita si corecta, cinatul fara mine, ideile lui care ar fi mai importante ca ale melesi intrebarile mele fara rost… ei bine, aici m-am “emancipat” si eu cu vreo 60 de ani! 😀

    Tind sa cred, pe de alta parte, ca palmele “din dragoste” intradevar se dadeau cinstit si corect in anii 50, nu aburite de alcool si injuraturi, cum vedem acum la stirile de la ora 5… Respectul fata de femeie si “institutia casatoriei” era mult mai viu pe atunci.

    • Despre ce palme din dragoste vorbim?

      • Ei… aşa îmi sunase mie ultima frază, cea cu voinţa sa cinstită, pe care şeful şi-o va pune în practică… Mi s-a părut a fi ca o mustrare gen “ştii că tu eşti de vină dacă-l superi pe sefu’, nu-i aşa?”, sau ca o justificare pentru acţiunile bărbatului mâniat “pe bună dreptate” de nevasta cicălitoare…:)

        Si mi-am amintit de povestile anilor 50, putine cate le-am auzit, ale batranilor din jurul meu… care povesteau despre familie cu respect si teamă…

  4. (scuze pentru greseli, sunt fetitele calare pe mine…)

  5. Pai asta era inainte cand doar barbatii munceau. Acum femeile muncesc cot la cot cu barbatii si de foarte multe ori ajung acasa dupa ce acestia au sosit deja si isi asteapta ei nevestele cu mancarea calda (sotul meu face asta mereu daca ajunge inaintea mea acasa). Sunt de parere ca o casa temeinica se construieste fara niciun sef, atata timp cat cei doi “subalterni” se inteleg, se iubesc si se respecta reciproc. Treburile casei se impart intre sot si sotie, nu mai e cum era pe vremuri cand ea facea totul iar el venea si se bucura de oaza lui de liniste 😀 Acum amandoi muncesc si amandoi se bucura impreuna de oaza lor de liniste atunci cand e cazul.

  6. Cristiana

    aaaaa, de la mine un sincer FUCK OFF! :))
    nu dati cu pietre, dar eu sunt una din feministele alea care in acelasi timp merg la serviciu, se intorc acasa la copilul de 10 luni (care te ia de foooarte proaspata), si gravide pe deasupra cu cel de-al doilea (in 6 luni deja).. iar sotul vine acasa abia pe la 9 seara..
    so, funda in par my ass, abia reusesc sa-mi spal parul :))

    • Cristiana, copil de 10 luni si gravida in 6 si muncesti? My god. Ok, lasa fundele, e bine ca-ti speli parul. De dormit apuci sa dormi?

      • Cristiana

        acum am reusit sa citesc toate comentariile :), ne-ai cam starnit cu postul tau.. din fericire vad ca majoritatea femeilor cauta un echilibru in vietilor lor si multe chiar reusesc sa-i acorde atentia necesara si sotului.
        ok, nu ca-n anii ’50, dar pe cat posibil 🙂 in fond, cred ca toate ne dam seama ca o data cu apartitia copilului sotul trece pe plan secund si el resimte asta.. e normal, important e cum isi gestioneaza el frustrarile, si asta este meritul anilor 2000 – i-a invatat pe barbati sa accepte mai usor nevoile copiilor si ale proaspetei mame

  7. Cred că am avut și eu manualul ăsta, pe la mama pe acasă. Mie mi-a plăcut faza cu ” sigur are în minte lucruri mai importante decât dvs”. O să-i spun lui Bogdan să-l citească şi el, că eu oricum plec mâine la munte cu copilul.

  8. Luiza

    Mi-as cam strange de gat sotul daca ar agrea regulile astea. Ce-i drept insa, pe vremea bunicii se cam aplicau, poate de asta bunicii mei au depasit deja 60 de ani de casnicie…
    Tare faza cu :”Fiti fericita ca il revedeti!”
    Simt ca ma ia cu fericire…cred ca suna la usa!

  9. ceska777

    Sure…….ca eu acasa nu sunt de fapt la job, alt fel de job. Inca unul 24/24……….

    • Cum, Ceska, ai pretentia sa se recunoasca faptul ca a “sta acasa cu copilul” nu inseamna ca stai?

  10. nina

    Pai daca am sta toate acasa, cu bona si poate chiar si menajera, n-am fi noi oare toate vesele si fericite sa-i gatim sotului o cina buna,in conditiile in care rest am merge la cosmetica, shopping , expozitii etc?

  11. cris

    din pacate am vazut aceasta mentalitate la bunicile si mamele noastre, chiar daca ele munceau la fel de mult ca barbatii lor (asta pe langa treburile casei si cresterea copiilor), si nu am vazut din partea respectivilor barbati sa aprecieze si sa pretuiasca acest lucru, din contra, atunci cand din anumite motive femeile nu mai puteau face totul erau nemultumiti

    exemplul prezentat din anii ’50-’60, se refera la o familie din suburbia americana, unde treaba sotiei se reducea la casa, masa si copii, femeia respectiva nu trebuia sa munceasca pe camp sau sa se duca la serviciu; o varianta idilica imi doresc si eu atunci cand voi avea copii, cel putin in primii ani, in care eu sa stau acasa sa cresc copii si sa ma ocup de casa si sa creez un camin placut in care sa-mi astept barbatul cu drag cand vine de la munca

    dar pana atunci, am avut grija sa-mi reeduc iubitul atunci cand ne-am mutat impreuna ( el avand exemplul mamei sale care si-a rasfatat sotul si cei doi baieti, chiar daca a si lucrat in acest timp); i-am atras atentia ca ma astept sa ma ajute in gospodarie atunci cand ii cer ajutorul si timpul ii permite, si am pretentia de la el sa stie sa se gospodareasca singur atunci cand eu lipsesc

    eu sunt de parere ca barbatul il ai asa cum il inveti; noi femeile avem puterea sa schimbam lumea prin modul in care ne educam copii, sa nu uitam ca orice barbat are o mama:)

  12. dan

    Ar fi interesant si un citat in care se indica si barbatilor cam ce ar trebui sa faca. Sigur ar contine si “fiti fericit ca o revedeti”. Daca nu se specifica anul cartii poate citeam alte opinii pe aici.
    Ca sa revin la subiect: mi se pare magulitor ca sotia sa vrea si sa poata face toate cele descrise. In cele mai multe cazuri presiunea mai mare e pe umerii, spinarea si miinile mamelor. Daca nu au aparut inca copii atunci ar fi frumos un pic de efort din cind in cind pentru a fi proaspete si aranjate cind sotul vine de la scirbici (asa imi place mie sa imi alint jobul).Bineinteles ca si reciproca e la fel de valabila.

    • Ei, da, asta cu reciproca e buna. Si dupa ce apar copiii sa stii ca ar fi fain, timp sa fie, ca ne-om si machia, ne-om pune si funde.

  13. anita

    Doamne de mult n-am mai ras asa. Abia astept sa ii citesc si sotul sa-l intreb daca i-ar placea. Multumesc mult!!!

  14. Hm, sunt singura care a vrut sa sparga monitorul? 😀

  15. LIV

    Am urmarit cateva comentarii, apoi m-am oprit dupa ce am citit ultima fraza a Carlei despre palmele care se dadeau din dragoste prin anii 50, in mod “cinstit si corect”. A fost prea mult pentru mine, asa ca am tras aer in piept.
    Avand in vedere ca vorbim despre 1955, se justifica, probabil. Dar zau daca am putut sa-mi scot asta din minte. Am tras niste injuraturi strasnice in gand, dandu-mi seama ca in multe famili, din pacate, aceasta mentalitate se pastreaza inca. Ai mei parinti, de exemplu.
    Mama a crescut 4 copii, in timp ce tata muncea de dimineata pana seara. Si muncea greu. Mama spala, gatea, calca, ne ajuta la lectii, facea economii, cumpara mobila, rechizite, paltonase, ghete, gogosari si gogonele, ne inchina noaptea la culcare, batea covoare… A, am uitat! Si mama mergea la servici. In trei schimburi.
    Dar sta in puterea fiecarei femei, e-adevarat, sa schimbe ceva.
    Si eu ma bucur sa fiu acasa cu copiii, ador sa gatesc, mi-ar placea sa pot aseza pe masa in fiecare seara cateva flori proaspete intr-un pahar cu apa, sa pot mereu sa fiu “proaspata” si cu panglici in par cand sotul meu vine de la servici, abatut si incordat. Dar azi sotiile, fiicele, surorile, mamele, muncesc cot la cot cu barbatii lor, cu tatii, cu fratii lor. In drum spre casa, se opresc la targuilei, platesc intretinerea, ajung acasa si se apuca de lectii cu “ala micu”, pun cartofii la copt si gata, a venit si tata!
    Aoleu, panglica, unde dracu’ am pus panglica aia nenorocita?
    In fine! Solutia ideala dupa mintea mea, ar fi ca el sa faca piata, eu sa gatesc, el plateste lumina, eu telefonul, eu spal azi pardoseala, el curata maine covoarele si tot asa…
    Doamne, ce m-am incins, zau asa!

  16. Foarte tare!

    In urma lecturii, sunt:

    1. toropita de admiratie literara provocata de frazele “La majoritatea bărbaţilor le este foame […]” si respectiv “Reduceţi zgomotul. Când vine acasă soţul dumneavoastră opriţi aparatele casnice şi ziceţi-le şi copiilor să fie mai liniştiţi.” (cu accent hlizit pe ultima parte)

    2. profund hotarata sa ma insor.
    Nu de alta, dar incerc de un numar deja remarcabil de mare de ani sa fiu in ton cu “sfatul” “prezentaţi-vă proaspătă” si n-am senzatia c-o sa reusesc cine stie ce in urmatoarele 4 decenii.

    Dac-am putea identifica precis auctorele, ma-ntreb ce barbat ingaduitor, respectiv ce soacra adorabil de intelegatoare am gasi in spatele textului?

    Si, de final: asadar, Ada, ce fel de panglica ti-ai luat si de unde? 😀

  17. Maria

    Pai, mai, pe vremea aia barbatul era 2 in 1 (sot+sef, ca serviciul femeii era menajul).
    Daca adun cate fac pentru seful/sefa/ clientii/ colegii mei, asta cu funda e chiar mizilic, zau asa…

css.php
Privacy Policy