Filosofie la 7-8 ani

24 Feb 2013 by Ada

M: Eu sunt mai bogată decât tine.

I: Nu toți oamenii sunt la fel de bogați.

M: Măcar eu am casa mea, tu nu ai.

I: Totuși am unde să stau, că plătesc chirie.

Discuție post-mortem* în bucătărie:

– Am auzit că ai avut o discuție mai neplăcută azi cu M.

– Da. A zis că mai bine Lia n-ar mai fi, că ei nu-i place de ea.

– Și tu ce i-ai zis?

– Că mie îmi place de Lia.

– Și, altceva ce ați mai discutat?

– Mi-a spus că ea e mai bogată ca mine.

– Și tu ce-ai zis?

– Că nu toți oamenii sunt la fel de bogați. Unii au bani, alții au prieteni.

– Da, adevărul e că sunt pe lume tot felul de bogății și nu toate se numără în bani.  Tu ce crezi, Irina, ești bogată sau săracă?

– Eu sunt bogată.

– În ce ești bogată?

– În iubire. Ca-n “pasărea albastră”.  Și am citit într-o poveste din cartea aia cu povești nemuritoare despre un om. Toată lumea spunea că e foarte sărac, dar el se credea bogat. Avea o bucățică de pământ pe care cultiva copaci și flori, avea prieteni. Și se bucura nespus. Eu am o soră. Și am învățat ceva și din cartea aia mică și galbenă, pe care mi-ai confiscat-o. Singurul lucru pe care nu ți-l poate răpi nimeni e dragostea surorii tale. Vezi, mi-ai luat-o degeaba.

– Ți-am luat-o pentru că după ce ai pocnit-o pe Lia, i-ai spus lui Flori că așa scrie în carte, că e normal să-ți vină să o strângi de gât, așa e când ai surori.

– Ei, da, dar mai scria și altele acolo.

Irina, 8 ani, 1 lună și 6 zile. Pupe mama.

 

*post mortem=discuția de după emisiunile live, când analizăm ce a mers și ce nu a mers bine. Cel puțin în instituțiile serioase.