Flux

16 Aug 2013 by Ada

Gata, e stabilit. Azi facem bagaje. Mâine plecăm. Simt cum creşte Marea în mine, alimentată de toate poveştile celor ce au fost deja, de fotografiile celor ce o regretă deja, de anticipaţia tuturor secundelor în care mă voi scufunda iar în apă, eu cu mine, poate, cu puţin noroc, eu cu el. Aaaaa, Marea, frumoasa mea, draga mea, clipa mea de suspensie între cer şi ţărm, o presimt, o aştept, sunt gata să scutur de pe epidermă toată sarea care nu-i aparţine. Sunt gata, de vreo două săptămâni tot sunt gata, asta ca să nu zic că de ceva vreme am impresia că-s pregătită de o viaţă să ies din oraş, să plec, să nu îl mai văd, să nu-i mai aud pickhammerele şi motoretele şi muzicile străine de mine, dar încă n-am găsit locul unde să mă pot aşeza pe termen lung, ţărmul pe care să stau mai mult de un concediu.

Nu-i nimic. Sunt gata. Dacă ar fi după mine aş pleca acum zece minute. Venim, venim, venim.