Formule de vrăjire

4 Comments

1. 

   ajnanina

   13/02/2009

   grozavi micii vrajitori… :)))
   nici nu au nevoie de carti magice, le ajunge simtul de observatie exersat in cele mai stralucitoare oglinzi ale lor, adultii care ii iubesc!

2. 

   ana

   13/02/2009

   :)))
   al meu zice: mami, eu sunt in creştere, nu? da, mami! îi raspund! atunci, pot eu sa mananc prajitura lu’ tati?
   şi nu le rezişti!

3. 

   Andreea Badran

   13/02/2009

   Oh … la noi cel mai misto este cand incep cei mari sa se gudure pe langa noi. Atunci stim clar ca urmeaza sa ne ceara ceva. Cand vin prea multe pupaturi si imbratisari din senin, e clar. Si noi radem si-i intrebam: “Ok, ok, ce vreti?”
   La Rayan n-am sesizat inca genul asta de smecherie. El cand vrea ceva, imi ordona: vreau ciocolata, vreau bomboane, vreau foarfeca! Si povestile cu “te iubesc mami”, “esti viata mea” etc vin mereu dupa ce-si atinge scopul. Pana acum nu a bagat texte de-astea niciodata inainte sa-mi ceara ceva.

4. 

   Laruca

   14/02/2009

   aw, si eu ii ziceam tot fierastrau… ma bucur ca nu s-a pierdut traditia printre copiii bucurestiului :))