Fructele cicălelii
Mi s-a spus de multe ori că prea stau cu gura pe dânsa. Că prea sunt mama-vultur. Că prea aştept multe de la un copil atât de mic. Că sunt, cu alte cuvinte, o mamă dură, intransigentă, cicălitoare.
Dar azi culeg roadele. Am fost la ziua Măriucăi. Într-un haos de copii ce alergau şi se băteau cu baloanele în cap sau dădeau iama pe sub mese după pisicile-martire de la Verde Cafe, copilul nostru desena. Desene pentru toată lumea. Nu-i vorbă, a şi alergat, a luat toate camerele la rând, s-a pupat cu Măriuca, s-a înfruptat din toate cele, apoi a descoperit o cutie de carioci şi nişte foiţe şi a început să deseneze. Apoi un alt băieţel a scos de undeva nişte foi cu personaje din desene animate şi încă o cutie de creioane cerate. În dezmăţul general, ei stăteau cuminţi şi se concentrau la ce făceau.Puţin după aceea, Măriuca li s-a alăturat.
M-am bucurat. N-a chinuit pisicile, n-a lovit copiii mai mici, n-a dărâmat şi n-a vărsat nimic.
Copil bun. Să ne trăiască.
Related Posts
Tags
Share This
sa fie sanatoasa!
e drept, conteaza ce limite le impunem copiilor si cat de consecventi suntem cu aplicarea regulilor de disciplina in educatia lor. dar mare lucru si felul de a fi, temperamentul fiecarui copil.
Da, e un copil bun, multumesc lui Dumnezeu!
mai avem, sa stii, desenele facute de irina pentru noi. e o fetita deosebita. multumim din suflet ca ati fost alaturi de noi. poza cu ea si celalalt baietel, stand la masa si desenand, e deja postata.
Ne-am simtit foarte bine si ne-am bucurat sa o vedem pe Mariuca mare:) Multumim si noi de invitatie si mai venim!