Gânduri de 21 aprilie

21 Apr 2010 by

Am cunoscut aseară o femeie care la prima vedere mi s-a părut extraordinară. Are aceeaşi profesie ca şi mine, dar a trecut în tabăra antreprenorilor şi face o treabă foarte bună. Sunt oameni cu care pur şi simplu faci click, dacă ai răbdarea să îi asculţi. V-o recomand pe Cristina Alexandru, dacă aveţi vreo idee de afaceri sau vă trebuie ceva informaţii despre antreprenoriat în România.

Tot aseară am stat de vorbă cu un student care după un an şi opt luni de mers la serviciu, în paralel cu facultatea, şi apoi şi-a dat demisia, pentru a se apuca de visul lui. Îl cheamă Iani şi are atitudinea potrivită pentru a ajunge departe în viaţă.

Ieri am avut ocazia să fac puţină ordine în bibliotecă şi pe lângă birou. De obicei, ordinea în bibliotecă e semn de maximă depresie, de data asta pur şi simplu nu se mai putea trăi aşa, cu praful strâns cale de trei cărţi în urmă. Am descoperit că am prostul obicei de a strânge toate hârtiile de pe lume, fie că am nevoie de ele, fie că nu. Am aruncat două sacoşe pline de mape şi de comunicate de presă, chitanţe vechi şi facturi de pe vremea când locuiam în Sebastian şi tot felul de alte mărunţişuri inutile. Mereu îmi propun spaţii simple, neîncărcate, şi niciodată nu-mi iese.

Am reînceput să îmi caut casă, m-a stârnit şi Mara, care mi-a atras atenţia că au scăzut chiriile şi e un moment bun. Nu mă grăbesc, am până în septembrie răgaz, deocamdată chibiţez. Îmi tot închipui că pe undeva pe lângă Radio e casa mea. O casă mică, 3 camere măcar şi un petec de curte, pe care chiar să îmi permit să o închiriez pentru o perioadă mai lungă.

Postura de chiriaş este ingrată în România, nu ai niciodată nici un fel de siguranţă că nu vei fi dat afară, că nu ţi se va mări peste noapte chiria, că nu ţi se vor imputa reparaţii care de fapt nu te privesc. Românii prin ale căror case am stat nu le prea iubeau. Doar casa în care stau acum are o istorie personală cu proprietara ei, restul au fost apartamente cumpărate de oameni cu bani, pentru a scoate alţi bani din ele, garanţii pentru vreme rea. Casele acelea au fost tratate în consecinţă. Acum locuiesc într-o casă care a fost iubită, o casă care a fost îngrijită, se simte în ea mâna femeii care s-a gândit s-o cureţe, s-o renoveze, s-o îmbrace în culori deschise, să-i dea şi o notă veselă. Păcat că e atât de mică, îmi tot spun, mi-a fost bine aici, dar Irina creşte, nevoile noastre de spaţiu se schimbă, îi trebuie camera ei, mie îmi trebuie biroul meu de lucru şi mi-e dor să am un dormitor de om mare, cu obiecte pentru oameni mari, fără jucării de pluş. Visez la perdele diafane şi la storuri crem, la o măsuţă cu oglindă şi la un dulap în perete.

Chibiţând de pe margine, am avut iar ocazia să mă îngrozesc de gustul oribil al românilor, de apetitul lor pentru tonuri de maro (gresie maro, faianţă maro, parchet cât mai închis, pături maro trântite pe paturi de pal maro), foamea asta pentru sumbru, închis, combinaţiile oribile de culori, toate te fac să te cutremuri, cum doar un om fără casă se poate cutremura văzând ce fac alţii, mai norocoşi, din spaţii care ar putea fi cămine şi nu doar cuşti de beton maro…

Irina s-a gândit să deseneze, doar, doar mă împacă după un perdaf amânat prea multe zile: “Uite, mami, desenez Ţara Curcubeului la care ai muncit tu: Soare albastru, iarbă roşie, cerul galben, stele mov…”

În dimineaţa asta, mergând spre grădi şi serviciu, cu o Irină ceva mai tăcută decât de obicei, am avut o tresărire de neplăcere doar uitându-mă la cârdul de maşini ce aşteptau la semaforul dintre Ho Si Min şi Răzoare. Suntem prea mulţi.

Dar e primăvară, primăvara mea, primăvara în care, iată, de luni încoace (sunt deja trei zile), nu am avut nici un deadline şi ieri am cunoscut oameni frumoşi.  Despre câţiva dintre ei vă voi povesti şi mâine.

Să aveţi o zi bună, că soare este.

Related Posts

Share This

8 Comments

  1. Putin off-topic.
    As vrea sa dau ZC o carte nou-nouta: Cele mai frumoase basme bengaleze, cu ilustratii minunate, cartonata, pentru toate varstele.
    Faceti voi concurs si eu trimit cartea.

    Bafta!

  2. Neatza!
    Ada, in septembrie nu e un moment bun de inchiriat (vin studentii si cresc usor preturile).
    Din postura de chirias :)) : lunile bune de inchiriat sunt iunie-iulie (cand pleaca studentii) si din noiembrie pana in februarie (vine iarna, cresc facturile => oamenii prefera sa lase la pret pentru a avea casele locuite, sa plateasca altcineva cele cateva sute de lei -facturi de iarna).

    • Da, da, merci frumos, stiu de vara, de-aia am incept sa caut de acum. ragazul meu in casa in care stau acum e pana in septembrie. Dar daca auzi ceva, keep me posted.

  3. Mult succes la cautat apartament!

  4. Cititndu-te , mi s-a facut atat de dor de tara, si mai ales de Bucurestiul atat de ,,bombanit,, pe vremea cand traiam in el… offf, ce greu e departe de casa! Multumesc pentru parfumul reintoarcerii mentale, au atata atmosfera postarile tale!

css.php
Privacy Policy