Ghid de cumpărături de Crăciun pentru copii de la 0 la 7 ani
M-am gândit că ar fi util un ghid de cumpărături pentru cadourile de Crăciun ale copiilor. Asta pentru că am observat în cercul meu de cunoștințe că, de multe ori, cumpărăm jucării foarte scumpe, care nu mențin interesul copilului prea mult timp și reflectă mai degrabă dorințele, amintirile și frustrările din copilărie ale părinților. Acest articol e scris – ca de altfel toate articolele în care-mi dau cu părerea – sub mențiunea că asta e părerea mea, așa facem noi, dacă vreți să faceți la fel, bine, dacă nu, cumpărați tot norielul, că eu nu mă supăr.
Din capul locului vă spun că noi de Crăciun nu ne dăruim obiecte utile gen haine, electrocasnice, încălțăminte – chestii pe care oricum ar trebui să le cumpărăm. Darul de Crăciun trebuie să bucure, să surprindă, să fie ceva memorabil, ceva dorit, un răsfăț. Am învățat-o pe Irina că trebuie să ceară în fiecare an un singur cadou, ales cu grijă. Să aibă valoarea “celui mai dorit dintre toate obiectele dorinței” și, aspect foarte important, să nu facă pipi pe jos (O să ridicați din sprâncene, mai ales dacă nu ați auzit de Pipi Max, un cățel care latră, dă din coadă și face pipi. În aceeași serie, bebelușii de plastic cu accesorii mii, de la oliță, pampers, biberon și mâncare specială). De aceea, Irina a primit în fiecare an mai multe cadouri, dar de așteptat a așteptat unul singur și de acela s-a bucurat foarte tare.
Mai trebuie să vă spun că nu tot ce se vede la Minimax în pauzele de publicitate dintre desene merită sutele de lei cerute de DeAgostini. Multe sunt dintr-un plastic ordinar (aud că anul ăsta se poarta titirezele numite pompos în fel și chip) făcut în China, la fel ca și jucăriile din complexul Europa. Căutați ceva ce îi poate stârni copilului imaginația și nu musai imaginația în rău. Păpuși care zic mama, cuptoare cu microunde și mașini de călcat “de zucălie pentlu lufisoale de zucălie”, roboți, pistoale, gormiti, monștri de toate felurile vor căpăta oricum de la rudele pe care nu le-ați învățat să vă consulte înainte să le cumpere cadouri fără buton de volum copiilor voștri. Luați jucării fără baterii, luați jucării de lemn și de pânză, nu dați banii pe capcanele de praf din pluș, dați-le ceva cu care să creeze, nu le dăruiți doar butoane.
V-aș minți dacă v-aș spune că mai țin minte tot ce i-am luat Irinei de Crăciun în ultimii șase ani. Pot spune ce jucării încă există pentru ea și ce plănuim în continuare pentru varianta cu doi copii. Nu cumpărăm seturi de globuri în fiecare an, alegem un singur glob sau o singură decorațiune pe care scriem anul.
Moș Nicolae aduce la noi acasă daruri foarte mici, dulciuri (alese cu grijă și nu foarte multe) și fructe. Mi-am propus ca Moș Nicolae să lase în fiecare an ceva care să devină parte din Crăciunul nostru.
Primul Crăciun al bebelușului
N-o să și-l amintească. Luați-i ceva ce chiar credeți că vă trebuie și costă prea mult ca să fie pe lista de cumpărături obișnuită. Noi i-am luat Liei un leagăn, l-am prins la reducere de 30% cu ocazia lui Black Friday. A fost un impuls de moment, sper să nu-l regret. L-am cumpărat în virtutea faptului că e frig și că un leagăn e bun la casa omului. La Irina am avut din cele de prins la tocul ușii. În casa în care sunt acum mi-ar fi greu să dau găuri în grinzi, deci acest leagăn sper că a fost o alegere bună. Încă n-a fost livrat, deci mai aștept. Sau luați-i un costum roșu cu blăniță albă, faceți o poză și-ați terminat bâlciul. Poza aia sigur rămâne pentru totdeauna. Marionetele de mână sau pentru degete, de la Ikea, sunt minunate pentru bebeluși și-s ieftine. Cărți jucărie, zornăitoare, chestii ce pot fi molfăite.
1 an
Nu cumpărați cărți. La 1 an copilului nu-i pasă de cărți. Veți fi tentați să aruncați câteva sute de lei pe jucării Fisher Price sau VTech. Sunt bune. Sunt minunate. Cățelușul vorbitor, melcul cu nu știu ce, borcanul muzical de sortat și altele asemenea. Sunt absolut grozave. Sigur nu vi le poate împrumuta nimeni? Nu de alta, dar de obicei nu durează prea mult și după ce copilul a depășit faza, zac prin sacii de jucării. Orientați-vă mai degrabă spre jucării de la Ikea, din cele de tras, împins, construit, mânuit. Le-am avut pe aproape toate. Cuburi de pluș, spirala, turnul, cuiele de plastic si ciocanelul – n-au moarte, au plecat de la noi și duse au fost, încă mai călătoresc cine știe pe unde și n-au nevoie de baterii.
2 ani
În curând se va deschide Târgul de Crăciun de la Muzeul Țăranului. Acolo îi găsiți pe Siminică și pe frații lui. Sau luați un pian mic, cu baterii, pe cât posibil să reproducă și alte instrumente.
3 ani
E vârsta mâzgălitului. O tablă magnetică și o cutie Maaare cu cretă colorată, o cutie de carioci cu ștampilă și un sul de hârtie, acuarele și pensulă, un șorț de pictat. Și bucurați-vă de chestiile abstracte care ies din mâinile lor. Trenulețe de lemn. Fructe de lemn și cuțite de lemn, care se taie și se amestecă în castroane.
4 ani
Am găsit la Bamboo un cufăraș pictat, de fapt o cutie muzicală, în care sunt un brad de Crăciun și câteva jucării care se plimbă pe șine nevăzute. A fost relativ scump (undeva până într-o sută de lei, în orice caz), dar Irina încă-l plimbă după ea prin casă, indiferent de anotimp. I-am zis: “când ți-e dor de Crăciun, deschizi cutia și acolo o să găsești puțin Crăciun”. A fost darul din cel mai greu an al nostru împreună. An în care doar atât am putut eu să-i dăruiesc. În același an a primit role reglabile. Încă le folosim, au fost un dar grozav de la bunici.
5 ani
E vârsta păpușilor. Irina și-a dorit “din tot sufletul ei” o Barbie. I-am luat-o. Nu mai există. Bunicul i-a cumpărat de ziua ei patine reglabile. Încă le folosim. Alt dar grozav, tot de la bunici.
6 ani
A visat un ponei mic cu aripi de aur. Era sigur ceva văzut pe Minimax. I l-am cumpărat. Tot anul trecut a primit de Moș Nicolae un set de căsuțe luminate pe care i le vom pune în fiecare an pe pervaz. Le-am găsit la Bamboo. Le iubim, fac parte din Crăciunul nostru, abia aștept să i le punem iarăși pe pervaz săptămâna viitoare. Dar tot anul ăsta a fost anul jocurilor “de societate”. Domino, comoara piraților, macao, șerpi și scări, piticot. Nu ratați ocazia să-i învățați pe copii că atunci când suntem cu toții acasă ne putem strânge în jurul mesei să ne jucăm, nu stăm fiecare cu nasul în câte un ecran.
Abia acum apreciază laptopul pentru copii cumpărat când avea trei ani. Acum îl înțelege. E un laptop nepretențios, cumpărat cu 90 de lei de la Carrefour. Probabil s-ar descurca și cu un laptop de jucărie mai avansat. Și-ar dori Ipad, Ipod, telefon mobil. Am zis nu. Își dorește jocul Parol . Nu sunt încântată, dar pentru că e poate ultimul an în care Moșul aduce orice trăznaie îi trece prin minte, am hotărât împreună cu Laur că îl va primi. Pentru Moș Nicolae i-am luat o altă cutiuță muzicală, mecanică. Este cam cât o cutie de chibrituri, are o manivelă mică și cântă valsul din Frumoasa Adormită. Sper s-o bucure, eu nu mă mai satur de ea. A costat 25 de lei și se găsește la Cărturești.
Despre cărți:
Sunt mereu sub bradul nostru. Anul ăsta avem “Cartea cu jucării” a lui Tudor Arghezi și câteva titluri de la Gama, din seria Învăț să citesc. Dar am avut mereu cărți, titlurile le găsiți în postul dedicat cărților, publicat zilele trecute. Cărțile sunt un cadou superb, așa învață să le iubească și să le prețuiască, să fie o parte din viața lor.
Dacă aveți alte idei, împărtășiți-le cu noi! Spor la cumpărături și nu uitați: există mereu varianta de a împrumuta jucăriile cu baterii (și nu numai) de la alți copii. Așa se învață să păstreze, să împartă, să dea înapoi. Jucăriile cu istorie au în plus valoarea sentimentală.
Intre 1 si 2 ani sunt f bune si puzzle-urile de lemn
corect, de astea am uitat, irina nu mai face puzzle, dar pe la 2-3 ani erau minunate.
Ce frumoasa idee sa cumpărați cate un glob nou pentru fiecare Crăciun!
Cat despre cadouri, Ana vrea un storcător de fructe pe care l-a văzut la Minimax, o chestie unde își poate shake-uri singura. Ma ucid reclamele astea!
da, voia si irina, am zis NU.
La mine Runa, care are 10 ani, vrea prostia aia de jucarie :(. I-am aratat-o in magazin si s-a potolit. Noi ii punem pe toti trei sa-i scrie lui Mos Craciun, inclusiv pe cel mic, asa mai tinem sub control lucrurile.
Excelent post, foarte-foarte util!
Eu i-am explicat lui miss ca exista un storcator adevarat in bucatarie pe care-l poate folosi cand vrea ea.
Multumesc pentru ideile bune! 🙂 Si eu am primit de la parintii mei cadouri de suflet de sarbatori…
ah, cat imi place postul asta, e tare pe gustul meu! sigur, mi-as fi dorit sa-l citesc acum vreo 3 ani:), dar merge si acum.
de primul Craciun fix asa am facut si noi, costumele de Craciunei au fost cea mai buna alegere. apoi, pana la 2 ani, am cazut in patima jucariilor vorbitoare de la Fisher Price si Vtech:), singurul lucru pe care am sa-l reprosez este la mine, in faptul ca le-am luat prea devreme ptr varsta de atunci a hunilor. dupa 2 ani au inceput sa se joace cu ele si, contrar asteptarilor, nu zac in saci, sunt si acum folosite cu drag.
apoi mi-a venit mintea la cap si am investit (impropriu spus, nu costa o avere deloc) in carti, jucarii din lemn, puzzles si chestii de mazgalit si construit. cum spuneam, nu scumpe si fff apreciate de huni.
acum invatam sa le facem in casa, si e si mai bine!
anyway, f utila postarea!