Guest Post: De-a ce ma joc

Buna ziua, sunt cireasa. Pai sigur ca intru aici cu destula emotie. M-a invitat Ada sa scriu.

Dar eu nu am copii, nu sunt insarcintata si, dupa e examinare atenta a mea de catre mine, nu mi se arata ca as face in urmatoarele fix 9 noua luni. Desi activitate sexuala, da, trebuie sa recunosc ca am avut aseara.

Pai si atunci despre ce sa scriu, intr-un taram de mame, copii si jucarii. Despre de-a ce ma joc eu, in viata mea de zi cu zi. La capitolul stau bine. De fapt, s-ar putea chiar sa va impresionez. Deviza mea este sa nu las absolut nicio zi din viata mea sa treaca fara sa fac ceva placut pentru mine.

Si sigur, placutul asta poate si chiar imbraca cele mai felurite forme de cozonac. Ma uit la ce program am, de obicei, unul draconic, cu 77 de actiuni si paraactiuni si fugi cu parul maciuca dintr-un loc in altul. Si apoi indes in el cel putin un lucru care sa ma bucure teribil.

Daca ziua arata ca un puzzle de lucruri si fapte pe care altii le vor de la mine, poate e loc de de un lucru mic.  Cum ar fi o felie groasa de tort de ciocolata. Nu-l inghit din prima, cum as fi tentata. Ma joc cu el precum orca isi chinuie bucuroasa foca ce tot in burtica o sa-i ajunga.

Ii dau tarcoale cu lingurita, in cercuri concentrice din ce in ce mai mici. Vine apoi si momentul in care-mi pierd cumpatul si iau crema cu degetul, pe care il ling cu mare satisfactie. Tortul e placere pura. Si eu am grija sa il am in organism din cand in cand.

Dar nu vreau sa fiu grasuta. Asa ca bicicleta albastra sta mereu pregatita, ca un taur naravas ce da din coarne catre mine, spre avertizare. Si daca reusesc macar jumatate de ora sa o calaresc, dupa job sau in weekend, cu fusta falfal si gandurile aiurea, aproape ca ajung la placerea tortului de ciocolata.

Caut cu insistenta unei veverite dornica de alune pentru iarna un film bun, nedifuzat la mall. Am descoperit ca cele mai bune proiectii, genul ala de filme care iti schimba perspectiva si te pun pe ganduri, sunt difuzate prin sali mici si obscure. Filme de festival, venite din tari despre care nu stiu nimic si mor de curiozitate sa aflu.

Asa ca de multe ori ma joc de-a vazutul de filme exact opusul lui blockbuster. Pe care le identific acum cu versatilitatea unei manguste. Si le impart cu inca alti maximum 16 oameni intr-o sala. Mare placere, va spun. Si mereu sunt filme bune si necunoscute in oras. Un bilet costa intre 5 si 8 lei. Joaca e deci si ieftina.

Cand nu mananc tort si nu ma dau cu bicla si nu intru la vreun film ciudat, inseamna ca am mult timp. Asa ca imi chem repede prietenii si gatim 3-4 feluri de mancare sanatoasa. Fiecare invarte intr-o oala, gusta un sos, marunteste patrunjel. In timp ce sporovaim si ascultam muzica buna si bem un campari orange. Asta da joaca, va spun. E asa de placut, ca as putea taia bilete la intrare. Sigur ar vrea si altii sa participe, daca ar sti.

Alteori ma joc cu viitorul meu. Oops. Suna periculos, dar nu e. Adica gonesc pana ajung la soare, pe iarba pe care o storcesc sub greutatea mea herculeana pana o fac sa miroasa frumos. Si urmaresc cate o furnica plecata cu treaba urgenta prin urbe.

Sau ma lungesc lenevita pe nisip, si ma intind pe spate, ca sa fac sunet-de-valuri-inspumate-terapie. Si-mi dau drumul la ganduri si ma uit la nori si planific micul meu mare plan urias de viata, bucata cu bucata. si cand ma ridic, sunt istovita de atata joaca. Si sunt fericita ca m-am conectat, in joaca, la pamant, care mi-e prieten nu doar mie.

Asa ma joc eu, mereu. Asa sau cu cine stie ce alte lucruri marunte dar esentiale. Si am grija, ca o cireasa temeinica ce ma aflu, sa nu treaca zi sub soare fara sa ma rasfat un pic. In felul meu mic dar mare de tot.