Guest Post: Draga domnule M.,
Nu cred ca ma recunoasteti. Saptamana asta eu aerisesc, ud florile si gonesc porumbeii de pe pervazul lui In joaca. Asa m-am gandit sa va scriu.
Ne-am vazut o singura data, intr-o iarna, dar dumneavoastra erati prea ocupat cu treburi pare-se importante ca sa bagati in seama o persoana straina, mai ales cand aceasta nu venise sa va viziteze expres. Nu v-ati facut aparitia in momentul venirii mele zgomotoase, ne-am intersectat mai tarziu in hol, eu eram de mana cu Irina in drum spre un puzzle ce trebuia neaparat rezolvat, in timp ce dumneavoastra va indreptati spre locul unde luati cina. Nu va grabeati, paseati alene, uitindu-va cu grija in stanga si in dreapta cu ochii aceia de neuitat. In clipa aceea mi s-a parut ca nu am vazut ceva mai frumos. I-am si spus Adei, va jur!
Peste cateva luni, la o noua vizita la Irina am aflat ca plecaserati. Nu am mai vazut decat urmele prezentei dumneavoastra: o deschizatura rotunda, facuta special pentru dumneavoastra intr-o mobila albastra “de comanda”. Ii lipseati Adei, dar mai ales Irinei.
Ei, si astfel ajungem iarasi la Irina. Caci ea este motivul pentru care m-am horatat sa va scriu. Irina nu v-a uitat: se gandeste la domnul M., vorbeste despre domnul M., il asteapta pe domnul M.. Ce mandra ar fi Irina daca ar aparea intr-o zi la gradinita impreuna cu domnul M.! Cum l-ar prezenta colegilor si ce frumos ar vorbi despre el! Cat de senina s-ar culca ea seara stiind ca sub pat se afla domnul M. pe post de pazitor de vise rele si aparator de vise bune!
Ca sa n-o mai lungesc ca poate sunteti ocupat cu vreun festin picat din cer: de la sursele mele de foarte mare incredere asta am aflat eu: ca Irina il asteapta pe domnul M. chiar si in vis, daca nu se poate altfel. De pe telefonul mobil al Adei a fost trimis si o rugaminte fierbinte pentru o vizita in visul infantei; l-ati primit?
Sper sa-mi iertati indrazneala de a va scrie. Stiu ca nu am fost cei mai buni prieteni, ba nu am nici o prea mare pretuire pentru neamul dumneavoastra, dar, credeti-ma, ati fost cel mai frumos pisoi pe care l-am vazut in viata mea. Daca ati putea sa-i faceti o vizita Irinei si sa-i mai povestiti de una, de alta (cum va merge, daca in raiul pisicesc exista rauri de lapte in care plutesc biscuiti pisicesti), v-as fi recunoscatoare. O data pe luna? Ce ziceti?
Eu trebuie sa plec acum, am udat florile, am aerisit… Va las sa va ganditi la ce v-am rugat.
Cu drag,
P.S. Daca va hotariti sa veniti, ii puteti spune Irinei, va rog, daca stiti ceva si de pisicul meu Leo, zis Leustean sau Leucina? Va multumesc!
(Domnul M. este domnul Mitz. Cine nu stie de domnul Mitz sa caute in blogul Adei.)
Foarte frumos mesajul pentru domnul Mitz 🙂 Poate raspunde.