Iepurașul de catifea

9 Jun 2011 by Ada

N-am mai citit de multă vreme o poveste cu atât de multă plăcere. M-a sedus cu numai câteva rânduri scrise pe coperta patru. E vorba despre cum devin jucăriile adevărate. Și ce se întâmplă cu ele atunci când sunt uitate. E o pledoarie pentru grijă față de jucării. E înduioșătoare și cu efect imediat asupra copiilor (Irina și-a strâns tare de tot pisica de pluș în brațe și a răsfoit cartea până la ultima pagină, ar fi vrut să mai fie ceva de citit. Lui Laur i-a amintit de ursulețul galben pe care l-a avut în copilăria lui, singura jucărie care i-a mai rămas de când era mic. Mie mi-a amintit de puiul auriu pe care l-am disecat să văd ce are înăuntru și de cățelul alb cu vestuță, care nu mai știu ce soartă a avut.)

Iată și un fragment din carte și prezentarea ei, așa cum este postată pe site-ul editurii Cartea Copiilor:

“Oare ce înseamnă să fii adevărat? întrebă Iepuraşul într-o dimineaţă, pe când stăteau amândoi ascunşi într-un colţ mai liniştit, ştiind că, în scurt timp, dădaca va veni să facă ordine în cameră. Înseamnă să ai în tine ceva care face zgomot şi un arc cu cheiţă? Nu lucrurile din care eşti alcătuit te fac să fii adevărat, răspunse Căluţul de piele. Pur şi simplu, ţi se întâmplă la un moment dat. Când un copil te iubeşte mult, mult timp, şi nu numai pentru că vă jucaţi împreună, ci pentru că te iubeşte cu adevărat, atunci devii şi tu adevărat. Şi doare? întrebă Iepuraşul. Uneori, răspunse cu blândeţe Căluţul de piele, care era întotdeauna sincer. Dar, când devii adevărat, nu te superi dacă te doare puţin.”

 

 

Margery Williams (22 iulie 1881 – 4 septembrie 1944) este autoarea a numeroase cărţi pentru copii şi adolescenţi, iar cea mai cunoscută, “Iepuraşul de catifea sau Cum prind viaţă jucăriile” (The Velveteen Rabbit or How Toys Become Real), a devenit una dintre acele poveşti clasice citite şi iubite de generaţii de părinţi şi copii.

Născută la Londra, Margery Williams a dobândit pasiunea pentru literatură de la tatăl ei, care credea că o bună educaţie nu se poate face doar cu ceea ce oferă, în mod inevitabil limitat, şcoala, ci mai ales prin stimularea imaginaţiei şi creativităţii fiecărui copil, iar lectura o considera mijlocul ideal pentru acest lucru.

 

Scriind mai târziu literatură pentru copii, Margery Williams îşi amintea adesea de dragostea şi atenţia părintelui său, de amestecul de sensibilitate şi umor cu care le însoţea, pe ea şi sora ei mai mare, în descoperirea minunatelor întâmplări din fiecare nouă carte de poveşti. Ideea că jucăriile au o viaţă a lor şi că depind de dragostea pe care le-o poartă copiii a fost o parte din modul în care Margery Williams vedea lumea: “Scriind despre jucării, mi-am amintit de copilăria mea, şi neuitatul meu iepuraş Tubby sau căluţul de piele cu care mă jucam parcă au căpătat din nou viaţă.”

Succesul pe care l-a avut “Iepuraşul de catifea”, chiar de la prima publicare, în 1922, vine din faptul că povestea ajunge deopotrivă la inima părinţilor şi a copiilor. Fiecare copil are o jucărie pe care o iubeşte din tot sufletul şi fiecare părinte vede în ataşamentul copilului său faţă de un iepuraş sau ursuleţ, care devin adevăraţi membri ai familiei, o parte din propria copilărie.

“Pare simplu să scrii o poveste pentru copii”, declara Margery Williams, “dar orice scriitor sincer poate să spună că puţine lucruri sunt mai anevoioase decât să imaginezi o poveste care chiar să fie iubită de copii.”

Ágnes Keszeg este o tânără ilustratoare din Cluj care colaborează de mulţi ani cu numeroase edituri şi reviste din România şi Ungaria. A obţinut, în 2009, Marele Premiu al concursului “Para de Aur” (Aranyvackor) din Budapesta. În afară de ilustraţia de carte, se ocupă cu aceeaşi pasiune şi de designul vestimentar şi crearea de bijuterii.

 

Ce mai pot eu să vă spun despre această carte: Mi-a părut rău că n-am gândit eu așa o poveste frumoasă. Apoi mi-a părut rău că n-am tradus-o eu. Dar Andreea Stănescu, cea care a tradus povestea, e o foarte bună traducătoare. Româna ei curge lin și plăcut, am fost încântată să citesc povestea până la capăt. N-are nici un fel de ezitare, textul nu șchioapătă deloc, e ușor de urmărit și de ținut minte. Felicitări, Andreea Stănescu!

Și felicitări editurii Cartea Copiilor, care a scos încă o carte superbă. Iepurașul de Catifea merită cei 29 de lei pe care-i veți plăti, pentru că este o ediție cartonată, cu ilustrații originale, bine tradusă, o poveste cu o rezolvare ingenioasă și deloc pretențioasă, care sigur va deveni una dintre preferatele celor mici.