Ies eu la mal

23 Apr 2014 by Ada

“O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine,

apoi pe spate, apoi într-o dungă.

Apoi într-un deget, apoi într-un fir de păr,

apoi într-un fir de suflet, apoi într-o răsuflare, apoi într-un geamăt.

Ies eu la mal…”

M.Sorescu

Trebuie mai întâi să le mulţumesc celor de la Catchy pentru acest gând al zilei. Şi apoi să îmi suflec mânecile şi să-mi torn iar o cană de cafea în cana mea de ceai, cea din care beau apa neagră de aproape 17 ani. Da, da, da…17 ani.

Am avut o vacanţă frumoasă, cu zile cu iarbă şi soare, poate şi prea multe cu ploi nemeritate după aşa o iarnă, cu Lioara dormind de prânz pe perna lui tati, dacă nu mai putea dormi în burtica mea, cu Irina citind mult şi pe nerăsuflate, cu un pic de Laur, doar patru zile, cu două aniversări, cu un Paşte muncit zdravăn în aşteptarea tatălui meu rătăcitor. Cu tabletă şi mp3 player pentru pre-adolescenta noastră, cu trotinetă nou-nouţ-roz ciclam pentru mititică. Cu pantofi şi câteva hăinuţe noi, cu Lafae şi Veţeval (Rafael şi Decebal) şi multe multe piţici.

Lia a crescut, e mare, are 3 ani şi vreo două săptămâni dar se cocoaţă până la platforma cea mai de sus a toboganelor înalte şi mănâncă singură, corect, cu tacâmuri şi se şterge frumos la botic. Are prietene: pe Mara şi pe Pati, cu fiecare din ele se joacă altfel. Cu Mara găteşte chestii complicate, din frunze şi beţe şi pufi de păpădie, din nisip şi apă de baltă şi pietricele. Tot ce le cade în mână e bun de pus în tigăiţă şi de amestecat cu hotărâre. Cu Pati se plimbă pe lângă lac, numără raţe şi stă pe iarbă.

Irina a devorat tot ce se putea pe kindle, se întoarce acum la cărţile din bibliotecă. E mai înaltă, i-a crescut părul, e… mare. Am copii mari.

Iar eu mă ascund pe după cărţi, citesc Urzeala Tronurilor, o serie suficient de mare, de sângeroasă şi de enervantă cât să-mi consume energia şi să mă facă să uit că înot într-un fir de păr de ceva vreme. Dar ies eu la mal, vorba poetului.

Aş vrea să vă pot povesti lucruri frumoase, dar adevărul e că nu mi se mai întâmplă nimic ieşit din comun. N-am mai ieşit, n-am mai văzut pe nimeni, n-am mai fost decât pe cărări bătătorite. Vin ele şi zilele cu soare şi malul cu scoici şi luminile pe care le pot proiecta altfel pe banal, cât să vă încânte şi pe voi şi să vă însoţească dimineaţa cafeaua.

Până mi se readună literele faine în minte, mai citiţi prin vecini, mereu se întâmplă ceva fain cu cineva.

Salutări de la birou şi zile uşoare spre vară!

Şi la mulţi ani, de sunteţi dintre cei ce se luptă cu balaurul.