Nu că n-aş avea ce să vă povestesc (că am), dar am primit pe mail de la buna mea prietenă Irina o serie de imagini pe care trebuie să vi le arăt şi vouă. Mie mi-au luminat duminica.
Eu am fost si e … impovestibil! Mai merg si la primavara, desi am lavanda si levantica cat tine strada pe mijloc, plus in curtea proprie. Dar vreau sa retraiesc experienta campului deschis. Si am sa va arat poze, promit. 🙂
Doamne, cat e de frumos! Vreau si eu acolo pe camp in mijlocul lor, cu copiii zbenguindu-se pe carari. Vreau sa le fac coronite si sa am mirosul in nari mult dupa ce-am plecat! Daca as avea o casa cu o curte, cat de mica numai levantica as planta! Ca anul asta n-am gasit rasaduri, nici cat sa-mi pun pe balcon. Multumesc Ada pentru poze!
Si mie. 🙂 Superbe!
Ma bucur ca ti-au placut, Dumi! Eu ma tot uit la ele si visez ca sunt acolo. Oare cum miroase aerul ala?
Hm, mie-mi miroase-a ploaie, a libertate, a liniste…
Dumi, esti de-a noastra:)
That Irina?
Din pacate nu, dar ce mi-ar fi placut!
Eu am fost si e … impovestibil! Mai merg si la primavara, desi am lavanda si levantica cat tine strada pe mijloc, plus in curtea proprie. Dar vreau sa retraiesc experienta campului deschis. Si am sa va arat poze, promit. 🙂
Norocoaso, sa vedem poze!
Doamne, cat e de frumos! Vreau si eu acolo pe camp in mijlocul lor, cu copiii zbenguindu-se pe carari. Vreau sa le fac coronite si sa am mirosul in nari mult dupa ce-am plecat! Daca as avea o casa cu o curte, cat de mica numai levantica as planta! Ca anul asta n-am gasit rasaduri, nici cat sa-mi pun pe balcon. Multumesc Ada pentru poze!
Cu placere, Andreea! Da-le mai departe.