Îmblânzirea Scorpiei

22 Jun 2008 by

Peste noapte, îngeraşul cu ochi ca peruzeaua s-a transformat în domniţa asta cu ochii căprui închis, care are impresia că lumea există strict pentru dânsa.
Cu medicamentele în geantă şi cu laptopul în spinare, am purces spre prima noastră vacanţă la munte, de când ne-am măritat şi-am făcut copil. Formula n-a fost completă. Tati a rămas să muncească şi să hrănească pisicul. Aşa că expediţia noastră a fost alcătuită din mamă, copilă, bunică şi bunic.
În prima zi, Irina a descoperit că poate să ţipe şi să bată oricât din picior, dacă ăia mai înalţi stabilesc că mergem înainte pe cărare, nu se schimbă direcţia după placul prinţesei.

– Veeeee-niiiiiţi! striga ea cu lacrimile curându-i şiroaie pe obraji. Vreau la floriceeeleee. Veeeee-niiiiiţi!
Şi pe măsură ce ridica tonul, gradul de indiferenţă al adulţilor urca şi el.
– Irina, uite care e treaba. Acum mergem înainte. Când ne întoarcem poţi sta la floricele cât vrei. Dar acum mergem înainte. Poţi să vii şi tu sau poţi să stai aici cuminte şi te luăm când ne întoarcem.
Îmi dădea mâna să-i ofer această variantă. Tata era la cinci paşi în spate şi nu avea ce să i se întâmple. Dar pentru ea, scenariul era de groază.
– Ba nu!
– Atunci mergi cu noi.
– Ba nu!
– Atunci la revedere.
– Ba nu!

Şi am tot auzit “ba nu” cam la cinci minute. Până am zis calmă:
– La următorul “ba nu! te pleznesc fără avertisment.
– Ba nu!
Jap!
Şoc şi groază. Precum Zdreanţă, Irina a ajuns la concluzia că mami s-a făcut a dracului. Pe urmă n-a mai zis “ba nu”. A trecut şi ea la ameninţări.
– Poate îţi dau cu un con în cap!
– Am să-ţi dau foc.
– Am să-ţi trag cu un peşte în ochi!
Sursa noilor fraze minunate ?
– Forţaaaa misticăăăăă.

A trecut apoi la şantaj:
– Dacă nu-mi cumperi (zmeurică, jucărie, suc, ou kinder) nu te mai iubesc.
– Am să mă duc la buni şi n-ai să mă mai vezi niciodată.
– Nu mai vorbesc cu tine.

Când nici şantajul n-a ţinut, s-a îmbufnat.
– Cred că n-o să găsim căprioarele/castelul/conuri.
– Cred că o să plouă, mai bine stăm acasă.
– Când plecăm acasă la noi?

Şi apoi a reînceput să bată din picior.
– Vreau să-mi dai apă.
– Ar trebui să mai pui lapte rece.
– Ar trebui să-mi dai un pai.
– Vreau desene.

Acum, puiul meu învaţă următoarele formule de politeţe:
“Mami, te rog, poţi să-mi dai…”
“Mami, am voie să…”
Şi mai ales, învaţă să nu se mai bage aiurea în discuţiile adulţilor.

Despre partea sănătăţii… după tratament cu antibiotic şi aer de munte, am dus-o la grădi sănătoasă şi am luat-o vineri cu tuse măgărească. Dar deja asta nu mă mai sperie. Mă sperie gândul că vrea să-mi dea foc.

Related Posts

Tags

Share This

6 Comments

  1. mara

    hahaha, sau mai rau, sa-ti dea un peste in ochi! :)))
    cred ca am sa preiau aceasta expresie, cu voia domniei sale

  2. Rhadoo

    Foarte dragut blogul tau!

  3. Ada Demirgian

    Multumesc rhadoo. Si al tau e dragut:)

  4. Luminitza

    si scrii fain, mamano!doamne ajuta si voua, uitasem sa-ti scriu incelalalt comment!

  5. andreea

    e o scumpica fetita ta, din replicile ei parca o vad pe surioara mea la 4 anisori cum facea, daca nu faceai cum vroia ea, incepea sa planga nevoie mare, dar plangea cu sughituri nu gluma!!!! si mama o mai capacea cu cate una peste fund si o ignora complet cam jumatate de ora pana se linistea, tu ce metoda ai folosit?

  6. Ada Demirgian

    @andreea: metoda e universala, o palma la fund. Socul cel mare a fost palma pe obraz. Nu ca am dat tare ci ca nu se mai intamplase niciodata.
    @luminita: multumesc, Doamne-ajuta!

css.php
Privacy Policy